„Frecventator asiduu, în tinerețe, al boemei literare și artistice din Viena, H. Bonciu cunoaște «de la sursă» nucleul dur al expresioniștilor, îndeosebi al creativului expresionism iudaic austriac, între 1917-1921. Pe unii dintre reprezentanții săi (F. Werfel, A. Petzold ș.a.) îi va traduce și evoca în medalioanele și eseurile publicate în presă la întoarcerea în țară. Își face intrarea ca poet în revista Rampa - unde va colabora multă vreme - prin 30 de sonete traduse din opera austriacului Anton Wildgans (Poemele către Ead), dar și ca publicist abundant”, reliefa istoricul literar Paul Cernat în prologul unei minibiografii rezervate lui H. Bonciu.
Apocaliptic și macabru în note umoristice
Dar să dezvelim în continuare portretul schițat de profesorul Cernat: „Tangente avangardei, volumele de versuri Lada cu năluci și Eu și Orientul (1932) cultivă grotescul și provocvarea în registru funambulesc, sub masca rigorii prozodice. Ludicul sarcastic, aparent încheiat la toți nasturii, se va radicaliza în culegerile lirice ulterioare, Brom (1939) și Recviem (1945), unde apocalipticul și macabrul, cenzurate de un umor teatral, bat, totuși, mai degrabă către estetismul lui Baudelaire și „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Jules Laforgue și Christian Morgernstern decît spre dezerticularea convulsivă a expresionismului”.
Lansat de Tudor Arghezi
Mai departe: „Adevărata afirmare - controversată multă vreme - se va produce însă abia prin intermediul celor două romane: Bagaj. Strania existență a unui om în patru labe (1934) și Pensiunea doamnei Pipersberg (1935), care fac din extravagantul H. Bonciu unul dintre cei mai insoliți moderni ai prozei noastre interbelice, alături de Mateiu Caragiale, M. Blecher și C. Fîntîneru (din Interior). Lansat, ca Urmuz și alții, de Tudor Arghezi, taxat el însuși în presa tradiționalist-iorghisă drept pornograf și autor de «scârnăvii», Bagaj... e un roman psihanalitic al sexualității detracate și al ecorșeului fiziologic, în imagini de coșmar. Eroul central - alter ego-ul Ramses Ferdinand Sinidis, un Sacher Masoch sui-generis - apare și în Pensiunea doamnei Pipersberg, populat de personaje grotesc-caricaturale și abstracționiste (Omul cu cioc de aramă ș.a.)”.
Expus campaniei antipornografice din 1937
Mai mult: „Experiența atroce a Primului Război Mondial imprimă o dimensiune apocaliptică suplimentară, înregistrată la rece, cu cinism; cele trei părți ale volumului (Cartea despre carne, Cartea despre vin, Cartea despre suflet) urmăresc descompunerea unei căsnicii și a unei existențe în derivă, atinse de virusul autodistrugerii. Pregnante sunt și imaginile boemei artistice vieneze, dominate de imaginile artiștilor Egon Schiele (care ilustrează romanul), Peter Altenberg, Erich Kastner ș.a. Hipersexualismul prozei îl va expune pe Bonciu, în «campania împotriva pornografiei» din aprilie 1937, unor represalii dure: alături de Geo Bogza, va fi condamnat la trei luni pentru ultraj la adresa bunelor moravuri (va fi însă și apărat, cu jumătate de gură, de Lovinescu)”.
Bijuterii pierdute
Nu în ultimul rând: „Foarte prețuit de Arghezi și Anton Holban, H. Bonciu era un excentric sub aparențe onorabile: proprietar al unui magazin de perdele, devine după 1944 înalt funcționar în Ministerul Economiei. Un manuscris poematic anunțat (Concert la contrabas) pare a se fi pierdut, ca și romanele Șarpele cu ochelari și Parada elefanților. Cota sa a crescut semnificativ în ultimele decenii (printre studiile-reper mai recente numărându-se prefața Adrianei Babeți la ediția din 2005 a romanelor și consistenta monografie a lui Dragoș Păduraru)”.
Totul e bleah
Încheiem, nu înainte de expunerea unei mostre lirice marca H. Bonciu (romanele - extraordinare - căutați-le singuri):
„Bleah
Curăță-mi cu peria hainele, vecine,
Botul mașinei când te-azvârlă dintre roți,
Nu zău, fă ceva, vreau să șed puțin cu tine,
Încearcă să faci ceva dacă poți.
Cuvintele noastre sunt culcate și reci,
Mici podoabe de sticlă în searbădul ah,
Vezi flori ca de hârtie căzute din ghiveci,
Fiindcă totul e bleah, absolut totul e bleah.
Când pleci mai departe, doar umbra te reține,
Mai e o socoteală de vreo treizeci de luni,
Cât arde țigara de foi stăm de vorbă, vecine,
Pe urmă sunt singur printre străini și nebuni.
Când luna, umbra ți-o culcă, merge cum merge,
Până se-aude în mobila neagră un crah,
Panica picură zeama momentului care se șterge,
Fiindcă totul e bleah, absolut totul e bleah.
Cât timp să mai mergem alături, vecine,
Umbli pe rampă înmănușat, dar fără chiuloți,
Și pentru că nu înțelegi să plutești peste toți,
În fiecare zori de zi mă supăr și mi-e rușine.
Cu toate că peste morminte răsare iarăși grădină,
Și fuge prin verde o gamă sonoră de Bach,
Nimeni nu știe a cui a fost umbra și cine-i de vină,
Fiindcă totul e bleah, absolut totul e bleah.
74 de ani se vor fi împlinit pe 27 aprilie 2024 de la moartea poetului și prozatorului H. Bonciu
„Taxat el însuși în presa tradiționalist-iorghisă drept pornograf și autor de «scârnăvii», Bagaj... e un roman psihanalitic al sexualității detracate și al ecorșeului fiziologic, în imagini de coșmar.”, Paul Cernat, istoric literar
„Foarte prețuit de Arghezi și Anton Holban, H. Bonciu era un excentric sub aparențe onorabile: proprietar al unui magazin de perdele, devine după 1944 înalt funcționar în Ministerul Economiei.”, Paul Cernat, istoric literar