Nasul este un organ cu misiune complexă, e un performant schimbător de căldură, pe lungimea lui de circa 8 centimetri el încălzeşte aerul de la un ger de minus 25 de grade la temperatura corpului de circa 37 de grade. În plus purifică aerul, îl umidifică. Interviu cu conferenţiar doctor medic primar Claudiu Manea, Clinica ORL Spitalul “Sfânta Maria”
Florin Condurăţeanu.-A fost o vreme în care se scoteau pe bandă rulantă amigdalele, adesea concomitent cu îndepărtarea polipilor. Era o greşeală, acum nu se mai înlătură pompieristic?
Dr. Claudiu Manea.-S-a dovedit o eroare această procedură grăbită. Amgdalele fac parte dintr-un lanţ de apărare imunitară şi îndepărtarea lor îl privează pe copil de apărarea în faţa infiecţiilor în aparatul respirator superior. Greşeala se dublează dacă se scot în acelaşi act operator şi vegetaţiile căci copilul rămâne şi fără a doua verigă a lanţului imunitar. Viziunea modernă iniţiată de americani este ca amigdalele să fie lăsate să se lupte cu circa 4 episoade de amgdalite cu puroi, astfel se căleşte acest sistem imunitar. Medicina recomandă ca sistemul vegetaţiilor să fie lăsat să se lupte singur cu 20-30 infecţii , se fortifică apărarea imunitară. De altfel, nu e bine ca amigdalele să fie complet îndepărtate. Pe suprafaţa amigdalelor există nişte adâncituri, cripte în care se cantonează microbii. De aceea se raşchetează, se răzuiesc amigdalele cu laser, ele devin netede. Dacă situaţia este mai complicată se poate înlătura o porţiune de amigdală. Doar în situaţiile de frecvente amigdalite purulente se scot amigdalele prin metode chirurgicale clasice.
F.C.-Explicaţi de ce există deosebiri între polipii adulţilor şi ai copiilor!
Dr.C.M.-La adulţi mucoasa nasului, dar şi a sinusurilor se inflamează, repetarea inflamaţiei duce şi la fibrozarea acestei mucoase dilatate, apar băşici cu lichid, care împiedică din spatele nasului respiraţia pe nas şi scurgerea mucozităţilor în gât. Mucozităţile se elimină pe nas, copilul e mereu mucios, chiar când nu e răcit. La adulţi polipii măriţi sunt un derapaj al mucozităţilor din nas şi sinusuri. Uneori polipii la adulţi recidivează.La copii este vorba de vegetaţii adenoide. Toţi copiii au în spatele nasului vegetaţii, nişte insule de ţesut limfoid. Când e cazul ca vegetaţiile să fie scoase e recomandabil ca această intervenţie să se facă la vărsta de 5-6 ani. In mod normal vegetaţiile se atrofiază la copil. Dacă aceste vegetaţii îngreunează respiraţia pe nas şi apar des otite şi sinuzite ele se scot. Vegetaţiile mărite împiedică nu numai respiraţia firească pe nas, eliminarea mucozităţilor prin nas, dar apare şi un alt necaz. Vegetaţiile mărite împiedică şi aerisirea urechii medii, de aici şi desele otite. Când vegetaţiile mari înfăşoară mai ales trompa lui Eustachio a urechii aceste vegetaţii “se topoesc cu laser”. În alte situaţii vegetaţiile mărite se scot prin chirurgie clasică, un chiuretaj cu anestezie locală sau generală.
F.C.-Care sunt simptomele vegetaţiilor mărite la copil?
Dr.M.C.-Copilul nu poate respira pe nas noaptea ,chiar şi ziua. El este palid, nu are poftă de mâncare, se trezeşte dimineaţa obosit, nu doarme bine, creierul nu se oxigenează bine. Face frecvent otite şi sinuzite. Când respiră pe gură, aerul nu mai este încălzit în nas, nu este filtrat şi umidificat în nări. Aerul rece provoacă amigdalite mai dese. Când se îndepărtează vegetaţiile copilul îşi recapătă culoarea normală la faţă, doarme bine, îşi regăseşte apetitul.
Unii cu prea dese răceli, cu guturaie frecvente, suferind de nasul înfundat îşi picură de câteva ori pe zi picături în nas, pe lungă perioadă. Este o greşeală ,riscă să permanentizeze rinita în forma de rinită cronică. Picăturile în exces usucă mucoasa nazală ce nu-şi mai îndeplineşte rolul și rămâne inflamată.