De la Huși în New Jersey e o cale atât de lungă că unui mare industriaș român i-a luat vreo opt decenii să ajungă… Nicolae Malaxa (1884, Huși - 1965, New Jersey) a fost un inginer și mare întreprinzător român ai României interbelice. În același timp, Malaxa a fost o personalitate controversată din cauza simpatiilor sale politice, care au mers de la Carol al II-lea la legionari și de la comuniști la viitorul președinte american Richard Nixon.
Pe un teren situat la periferia Bucureștiului, Malaxa a înființat la 3 august 1921 un atelier de fabricare de material rulant. Apoi, construiește din temelii între anii 1923-1927 o uzină lângă Halta Titan. Patru ani mai târziu, industriașul încheie un contract cu Căile Ferate Române, pentru fabricarea unor locomotive de concepție proprie românească, asumându-și riscuri suficient de mari. În anul 1928, după mai puțin de un an, fabrica a devenit operațională, pe porțile ei ieșind prima locomotivă cu aburi care purta numele constructorului român. În anul 1933, în plină criză economică mondială, uzina "Malaxa" livra locomotiva cu numărul 100. Producția cea mai ridicată a uzinei s-a realizat în anul 1935, cand s-au fabricat 93 de locomotive Malaxa. În anul 1936, s-a realizat prototipul primei locomotive Diesel de concepție românească, care a intrat în fabricație de serie. În anul 1945, a fost fabricat la Reșița un prim automobil românesc! Malaxa a fost acționar și la uzinele Astra Arad, Unio Satu Mare, IOR București (Industria Optică Română), Uzinele și Domeniile de Fier din Reșița (UDR).
Comenzile de stat se datorau bunelor relații menținute de Malaxa cu Casa Regală (în special cu Regele Carol al II-lea), iar o parte din profituri se întorceau la Rege sub formă de donații și acțiuni. Constantin Argetoianu a afirmat că Nicolae Malaxa "și-a constituit un fond de rulment al corupției”. El îl citează pe Malaxa, care, în momentul în care i-a înmânat lui Carol al II-lea o servietă cu 100 milioane de lei, ar fi declarat: "Majestate, industria grea vă este profund recunoscătoare pentru tot ce ați făcut și vă rugăm să primiți această sută de milioane de lei ca o modestă contribuție pentru operele de asistență ale Palatului".
Malaxa a câștigat ulterior și favorurile regimului comunist, după intrarea României sub controlul acestuia, simpatia comuniștilor față de el provenind din faptul că fusese persecutat de regimul antonescian. Mulțumită acestui sprijin, a fost în măsură să transfere sute de milioane de dolari în bănci americane.
După naționalizarea uzinelor lui Malaxa, guvernul comunist l-a menținut în calitate de consultant specialist. În 1948, a făcut parte dintr-o delegație comercială la Viena și nu s-a mai întors în România, emigrând apoi în Statele Unite și stabilindu-se în orașul New York. Malaxa a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist pentru crime de război, întrucât producția de armament din timpul războiului a fost considerată în folosul agresiunii împotriva URSS. Malaxa a mai fost acuzat de cooperare cu legionarii.
Malaxa a cerut drept de rezidență permanentă în Statele Unite ale Americii. În anul 1948, senatorul republican Richard Nixon (viitor președinte al S.U.A.) a încercat să introducă în Congres o lege care să-i permită industriașului să obțină dreptul de ședere pe teritoriul american, dar Congresul s-a opus. La scurt timp, obține totuși cetățenia americană și începe noi afaceri. După aflarea trecutului său politic (fiind acuzat că a colaborat cu Garda de Fier), autoritățile americane au încercat să-l expulzeze, însă fără success.
În schimb, Regele încălțămintei, Dumitru Mociornița, despre care se spune că ar fi fost singurul afacerist român cinstit, a refuzat să emigreze și a murit în închisoarea comunistă...
Găseşti mai multe amănunte şi alte poveşti despre bogătaşii României de odinioară în cartea "Marile averi și zdrobitoarele falimente ale bucureștenilor", de Dan-Silviu Boerescu, din colecția "Secretele Bucureștilor”, editată de Integral şi vândută cu Jurnalul Naţional de miercuri, 25 octombrie, la prețul promoțional de 14,9 lei.