Vă mă amintiți, cred, sintagma:,,presa ,factor de vulnerabilitate’’. Aceasta a apărut în proiectul ,,Strategiei Naționale de Apărare’’, redactat în anul 2010, în al doilea mandat prezidențial al lui Traian Băsescu la capitolul ,,Vulnerabilități la adresa României’’ și puțin a mai lipsit să rămână așa și în forma finală a documentului. Motivul (mai degrabă pretextul) la care s-a recurs pentru o asemenea nominalizare, aflată într-o totală contradicție cu normele unui stat democratic, modern–cu aprobarea, dacă nu chiar la inițiativa Amiralului Dezastrului Național- fiind ,,presiunile exercitate de anumite trusturi de presă asupra deciziei politice’’, prin ,,campaniile de presă, la comandă, cu scopul de a denigra instituțiile statului’’. Numai că, dacă, atunci, s-a renunțat la această nominalizare în Strategia Națională de Apărare, asta nu înseamnă că idee a dispărut definitiv și irevocabil. Dimpotrivă, mai nou, constatăm că a fost reactivată în alt fel de strategii, tot de de apărare, în felul lor, dar de apărare a unor interese personale sau de grup. Strategii pe care nu cred că ar strica să le devoalăm, spre corecta informare a cititorilor.
De pildă, marți seara, Mihai Gâdea a demonstrat, în emisiunea sa de la Antena 3, mizerabila încrengătură care a alimentat și susținut realizarea și difuzarea unui fals documentar al canalului francez ,,tv Arte’’.În realitate, câtuși de puțin un documentar(din păcate, nici primul și poate nici ultimul) al cărui mesaj –adresat,bineînțeles, unui select public țintă din Occident- este acela ca România a rămas tot ,,elevul problemă’’ al Uniunii Europene în materie de combatere a corupției. Coronița de lauri revenind, fără doar și poate, multilateral medaliatei Laura Kovesi. Pentru ca la scurtă vreme după emisiunea realizată de Mihai Gâdea, pe un foarte intens frecventat canal de socializare, un anume George Vișan să scrie, ca răspuns la o postare a lui Codru Vrabie, că pentru curajosul jurnalist, el, G.V., ,,recomandă’’(!) o armă ,,de calibru mare, semiautomat, cu fragmentare’’. Ceea ce,de fapt, înseamnă incitare la omor și,implcit, amenințarea cu moartea. Totul numai și numai pentru că Mihai Gâdea a avut curajul să spună lucrurilor pe nume. Drepe pentru care ridic două degete și întreb pe cine trebuie: un asemenea mesaj, transmis de către un blogger, de fapt o persoană care face parte dintr-o structură finanțată și determinată politic de către Georg Soros, nu a comis, el însuși, tot o formă de presiune, o amenințare, de data aceasta, asupra presei libere?
Printr-o simplă coindidență, desigur, tot în aceste zile s-a petrecut ceva care vine urât de bine de se leagă cu cele la care m-am referit mai înainte. Este vorba despre petiția prin care judecătoarea Camelia Bogdan cere CSM să închidă publicația ,,Lumea Justiției’’. Motivul invocat fiind- ați ghicit!- reperarea onoarei domniei sale, profund afectată de o serie de fapte date în vileag de către jurnaliștii de la această publicație. Că, așa după cum a arătat Răzvan Savaliuc (el însuși fiind unul dintre cei direct vizați de jalba-n proțap a petentei), o asemenea solicitare, soră bună cu noaptea minții, încalcă flagrant Constituția României, asta ar fi una dintre temele discuției. Lucrurile se complică,însă, atunci când luăm în considerație faptul că o asemenea cerere vine de la cineva care are pretenția să i se spună ,,om al legii’’. Deși, dacă ne amitim și pentru ce contra-performanțe a fost exclusă,numita Camelia Bogdan, din magistratură, atunci nu prea mai avem de ce să ne mai mirăm că a făcut și demersul de zilele trecute. Un demers care, în felul său, reprezintă încă o inadmisibilă amenințare la adresa libertății presei. Și care, pe cale de consecință, care ar trebui, ca și amenințarea cu moartea transmisă lui Mihai Gâdea, să intre, neîntârziat, în atenția autorităților statului de drept.
La urma-urmelor, nu văd de ce ne-am mai mira, atâta vreme cât, de câteva luni, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România nu își poate desfășura activitatea, sediul său fiind confiscat de către un comando cu epoleți. Chiar ieri, adică după ce președintele statutar ales și legal recunoscut al UZPR, Doru Dinu Glăvan, notificase în prealabil puciștilor că urmează să se desfșoare ședința Consiliului Director al uniunii și le cerea să transmită secretarului administrativ al UZPR cheile și logistica de bună funcționare, respectivul sediu era ferecat,iar nici-una dintre căpetenile puciului nu a catadixit să vină la o discuție de natură să detensioneze situația. Precizez că este pentru a doua oară când, în mai puțin de o lună, gruparea militarizată și cei câțiva acoliți ai săi refuză să dea curs Hotărârii judecătoriei sectorului 1 prin care s-a dispus înregistrarea în Registrul Special aflat la grefa respectivei judecătorii a modificărilor ce decurg din hotărârile adoptate de Adunarea Generală Extraordinară din 8 septembire.Prin aceeași hotărâre a Judecătoriei sectorului 1 fiind stabilită lipsa calității de reprezentare din partea liderii puciului, Ne aflăm,prin urmare, într-o situție, deopotrivă, paradoxală și revoltătoare. Practic, organismele de conducere, statutar alese și legal confirmate, ale UZPR nu își pot desfășura activitatea, în vreme ce un grup, nestatutar și ilegitim constituit, confiscă sediul și logistica uniunii și nu face altceva decât să răspânească zvonuri mincinoase, calomnii și insulte la adresa celor care refuză să se spună necondiționat comenzilor lor. De aceea, consider că este pe deplin îndreptățit și trebuie larg cunosct mesajul pe care Consiliul Director al UZPR l-a adresat, ieri, mediului academic, științific, cultural și asociativ, personalităților și entităților reprezentative ale societății civile prin care îi invită să îi fie alături în demersurile întreprinse, în condițiile stabilite de lege, pentru a se pune capăt acestor intlerabile tentative de scindare a uniunii și de înregimentare a presi sub comanda unor grupuri de interese politice, economice sau de orice altă natură.
Iată, pe scurt, traseul pe care presa noastră- mă refer pa acea parte a presei care își respectă condiția și misiunea-, l-a străbătut din 2010 până acum.De la prezumția de ,,vulnerabilitate la adresa României’’, la presiuni, amenințări și dezbinări, care nu au alt scop decât acela de a o face vunlerabilă și, prin aceasta, dispusă la compromisuri. Iată care este marele examen pe care gazetarii, indiferent de convingerile lor politice sau de altă natură, trebuie să îl dea acum, neîntârziat! Un examen al solidarității, al profesionismului și al onoarei breaslei, examen extrem de greu, dar pe care, cu înțelepciune și cu toleranță,sunt convins că adevărații ziariștii din presa noastră scrisă și audiovizuală au toate șansele să îl câștige.