Bucureștenii încep să revină la vechiul lor obicei, acela de a ieși cu familia și de a se întâlni cu prietenii, ca să bea o bere sau un suc. Și ca să mai discute ce se întâmplă pe lume, cu aerul lor, jumătate doct, jumătate descumpănit. Stilul dâmbovițean, precaut și expansiv totodată, domnea ieri peste tot pe la cârciumi și terase. După două luni și jumătate de izolare, prima zi de socializare permisă a căzut chiar de 1 Iunie, Ziua Copilului. Prima parte a acestei zile ne arăta un oraș încă pustiu, departe de tumultul de altădată. Restaurantele se aflau deja în febra pregătirilor pentru seară.
Bulevardul Elisabeta, total depopulat la ora 11, ne spune că mai trebuie să fim atenți cu efectele virusului ucigaș. O mașină care se apropie agale dinspre Universitate pare un eveniment, ca prin anii ’70.
Cișmigiul, micul parc de întâlnire și recreere, se arată la fel de liniștit. Lumea stă pe bănci, poate nu a venit vremea să se îndrepte către terase. Acestea ne așteaptă timide, cu multe scaune neocupate și cu ultimele pregătiri. Restaurantul Monte Carlo, punctul de atracție al zonei, este închis, cu poarta ferecată. Din cealaltă perspectivă, de dincolo de lac, se ivește un cuplu așezat alături de mal. Puțin mai încolo, „La Bibliotecă”, semne de efervescență. Au apărut primii clienți, amuzați de cățeaua care latră jucăuș. Și-a marcat teritoriul și manifestă o atitudine autoritară. Nu te lasă să treci înainte să o mângâi, ca să fie clar că ai luat act de prezența ei.
Puțini vizitatori
Calea Victoriei își face și ea încălzirea. Vizavi de Casa Venus, chelnerița, aranjată corespunzător, cu masca pe față, aranjează scaunele și speră că vor apărea și cei care vor consuma produsele casei. Mai are de așteptat. Pasajul denumit astăzi „Mocca” nu geme nici el de vizitatori. Așteaptă să se întoarcă vremurile de dinainte de pandemie, când te băteai pentru un loc unde puteai să fumezi o narghilea.
Centrul Vechi, kilometrul zero al distracției bucureștenilor, revine timid la viață. Multe locuri goale, dar și consumatori cu un cocktail sau chiar o pizza în față. Soarele încălzește ușor masa de la Burgeois, atingând gecile celor serviți de fata preocupată, care le-a adus tratația cu mănuși de plastic. În fața barului Amsterdam scaunele stau încă deasupra mesei, activitatea încă nu a început. Același peisaj impersonal și la restaurantul Dracula sau Efendi Doner.
„Keep calm and join Jack’s Pub” (stați calmi și veniți la Jack’s Pub), suntem invitați câteva zeci de metri mai încolo, unde oricum atmosfera e calmă, pentru că 80% din locuri stau libere. La fel ca și la Wally’s, de altfel.
Acolo unde comentăm
La Argentin, poate „locul fără fițe din zona tuturor fițelor”, aceeași atmosferă de expectativă. Însuși patronul bate un cui, ca să potrivească piciorul unei mese. Intră imediat în vorbă cu noii veniți. Are loc și o analiză a măsurilor luate de autorități, în contextul internațional, plin de frământări și ambiguități. Participă cei de-ai casei și clienții, gazde și oapseți. Nevoia de relaxare și de comunicare este mai prezentă ca oricând.
240 de milioane de euro a pierdut industria hotelieră în lunile martie-aprilie-mai, estimează preşedintele Federaţiei Industriei Hoteliere din România (FIHR), Călin Ile.
Cârciuma, etern motor de business
Terasa de cartier. Disciplina celor care știu pentru ce au venit. Mic rezervor cu dezinfectant atașat pe un stâlp, marcaje de distanțare în fața barului. Stau oamenii cuminți, fără grabă, să le vină rândul. Au așteptat clipa când vor bea un pahar cu prietenii și nu vor s-o strice cu vreun fleac de greșeală. Barmanul poartă mănuși și mască, dindărătul căreia se întrezărește un zâmbet. „Am și vizetă, sunt echipat”. Obișnuiții localului se salută amical, ridicând degetul mare sau clipind din ochi. S-au întors să alimenteze ceea ce americanii numesc „non-esential businesses”, afacerile considerate neesențiale în ecuația Produsului Intern Brut. Dar pentru ei înseamnă motorul care îi impulsionează să câștige bani din afacerile, considerate, esențiale.