Capodoperă a unuia dintre cei mai mari scriitori contemporani ai lumii, Numele celălalt reprezintă o explorare percutantă a condiției umane. Romanul face parte dintr-un septet de trei volume, în care textul nu conține nici măcar o singură oprire completă pe tot parcursul cărții. O asemenea stăpânire a ritmului prozei i-au determinat pe critici să apropie romanul lui Fosse de textele sacre: „În Numele celălalt, acumularea ritmată de cuvinte are ceva incantatoriu – un aer aproape sacru” (The Wall Street Journal). De altfel, aceasta este și opinia traducătorului ediției în limba română, Ovi Olaru: „Să-l traduci, dar mai ales să-l citești, înseamnă să accepți că nu vei înțelege, dar să te lași îngânat de monstruoasa frază-rugăciune de 500 de pagini care este Numele celălalt”.
Deschiderea magnum opus-ului lui Jon Fosse urmărește în paralel viețile a doi bărbați ce trăiesc pe coasta de vest a Norvegiei: naratorul, pictorul văduv Asle, și celălalt Asle, tot pictor. Cei doi sunt identici, versiuni ale aceluiași om, două variante ale aceleiași vieți. Scris într-un stil hipnotic, Numele celălalt pune sub semnul întrebării noțiunile de subiectivitate și de Sine. Printr-o proză „lentă", cu ajutorul amintirilor, Fosse explorează convergențele și divergențele dintre cele două vieți, totul conducând la o întâlnire decisiva a celor doi.
Comparat adesea cu Ibsen și Beckett, Jon Fosse e menționat în fiecare an pe lista nominalizărilor la Premiul Nobel pentru Literatură, opera lui fiind tradusă astăzi în mai bine de 50 de limbi.
„Succesul m-a copleşit. Eu n-am avut niciodată ambiţia să devin un scriitor apreciat. Succesul uriaş m-a luat prin surprindere. Dacă nu mă opresc, o să mă pierd pe mine însumi. Deci trebuie să mă îndepărtez de el”, mărturisea Jon Fosse într-un interviu recent.
Prozator, poet și dramaturg, Jon Fosse și-a început cariera prolifică în 1983, odată cu romanul Roșu, negru. A început să scrie teatru în 1993, iar piesele sale au cunoscut un succes nemaiîntâlnit, fiind jucate de peste o mie de ori pe scenele din toată lumea.
Destinul a fost generos cu scriitorul născut la o fermă izolată, pe coasta de vest a Norvegiei, lângă fiordul Hardanger. Ceva din „matricea stilistică” a locului s-a impricat pentru totdeauna în scrisul său, care a primit în timp recunoașterea meritată. De-a lungul anilor, a câștigat aproape toate premiile literare care se acordă în Norvegia. În 2010 i s-a decernat prestigioasa distincție Henrik Ibsen, considerat cel mai important premiu din lume pentru dramaturgie, în 2013, a primit Ordre National du Mérite în Franța, iar în 2014, European Prize for Literature.
Presa internațională a scris despre opera lui Jon Fosse în termeni elogioși: „Proza lui este mistică, spirituală, perfect meșteșugită. Pură poezie!” (The Paris Review), „În mâinile lui Fosse, Dumnezeu devine o forță estetică greu de stăpânit, explozivă, invizibilul din ceea ce este vizibil” (The Nation).
Jon Fosse este atât de respectat în Norgevia, încât, începând din 2011, are dreptul de reședință în Palatul Regal din Oslo, privilegiu acordat de guvernul norvegian artiștilor care se bucură de cea mai mare apreciere.