Jurnalul.ro Bani şi Afaceri Piata muncii Problema „fetelor de la HR”

Problema „fetelor de la HR”

de Diana Scarlat    |   

România suferă din cauza unui fenomen care are mai multe cauze. Lipsa forței de muncă a creat probleme grave multor companii, în special celor mici și mijlocii, însă există și o criză a locurilor de muncă, în același timp. Explicația acestui paradox e relativ simplă: în afară de veniturile mici pe care le oferă angajatorii care se plâng de lipsa forței de muncă, transferul recrutării către internet a ajuns să-și arate efectele, pentru că nu mai există acea sursă sigură de recrutare, care făcea aproape toată treaba angajatorului și-i livra oamenii potriviți pentru posturile pe care era nevoie de specialiști sau chiar de muncitori calificați. Iar firmele de head-hunting și de recrutare au ieșit de pe piață tot din cauza angajatorilor care n-au mai vrut să plătească aceste servicii.

 

La criza acută de personal, creată prin eliminarea de pe piață a firmelor de recrutare și mai ales a celor de head-hunting, se adaugă slaba pregătire a persoanelor care fac recrutare pentru companii. În cercurile specialiștilor în HR se dezbate de câțiva ani problema “fetelor de la HR”, acele persoane care au diplome de studiu universitar sau chiar masterate și doctorate în domeniu, dar în practică nu dau rezultate bune pentru companii, pentru că aplică metode incorecte sau insuficiente de evaluare și selectare a angajaților. Iar falimentul vine după o anuită perioadă, de la un an la cinci ani, când deja este prea târziu pentru firmă să-și mai revină, având o echipă nonfuncțională. Rețeta colapsului prin eroarea de HR e valabilă pentru companiile mici și mijlocii, deoarece corporațiile au altă structură și pot aduce specialiști de la firmele-mamă, din țara de origine sau din alte țări în care respectiva multinațională are filiale. Dar și aici sunt probleme pe care puțini au îndrăznit să le semnaleze, pe piața forței de muncă din România. „Am un prieten care acum lucrează de acasă, și-a făcut niște site-uri și vinde diverse produse de curățenie sau de uz casnic, pentru că nu mai vrea să treacă prin umilința recrutării, la marile companii. Este unul dintre cei mai buni oameni de marketing din România și încă nu a plecat din țară, dar e posibil să o facă, în curâd, pentru că după ce a fost dircetor de Marketing la trei multinaționale, a ajuns să fie respins de persoanele desemnate să facă recrutare în unele companii foarte mari, nu pentru că n-ar avea experiență, ci pentru că cei desemnați de companie să-și aleagă noii colegi sunt mai slab pregătiți și au rezultate mult mai slabe în muncă, deci nu-și doresc să aducă un concurent pentru postul lor, în companie. Ultima oară i s-a-ntâmplat asta cu o doamnă adusă de companie din Austria. Pentru acești specialiștil, pe care acum zece ani îi plasam foarte bine pe piață, astăzi nu mai putem face nimic, așa cum nici pentru noi nu mai putem face nimic, pentru că angajatorii din piață ne-au eliminat”, explică un specialist în head-hunting.

 

Păcăleala eliminării costurilor suplimentare

Problema head-huntingului este legată aproape exclusiv de costuri. Firmele au refuzat, după criza economică din 2008, să mai plătească pentru recrutare, unor companii specializate, care aveau baze de date foarte bune, iar astfel, în cinci ani, multe dinfre firmele de head-hunting au intrat în faliment, iar cele de recrutare s-au reprofilat pe formare profesională și diverse cursuri sau traininguri pentru companii. Dar nimeni nu mai face recrutare. „Cu atât de multe informații pe internet, oamenii au ajuns să creadă că e mult mai eficient să-și aleagă angajații direct. CV-ul este postat la vedere, la fel și oferta agajatorului. Mulți au ales să nu mai apeleze la expertiza noastră, care nu însemna doar o bază de date, ci o evaluare corectă a fiecărei situații, pentru a trimite omul potrivit la locul potrivit”, explica George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuți head-hunteri din România, care a fost nevoit, la rândul lui, să se reprofileze, în ultimii ani. Companiile știu acum mai bine dacă 10.000 de euro pentru un specialist bun era o sumă foarte mare, pentru că head-huntingul presupunea și aceste sume pe care firmele le plăteau, pentru a obține cei mai buni oameni de pe piață. Reducerea costurilor, până la eliminarea lor, a adus haos pe piață și închiderea unor afaceri care au ajuns falimentare tocmai din cauza lipsei specialiștilor potriviți. Iar CV-ul nu spune, de multe ori, dacă persoana care vine la angajare este și cea potrivită pentru post sau pentru echipă. Mai mult, studiile făcute la nivel internațional, de specialiștii în HR, în ultimii ani, arată că 60% din CV-uri includ informații neadevărate și nu doar pentru segmentul de vârstă 18-25 de ani, ci mai ales CV-urile profesioniștilor, cu peste 10 ani de experiență, care prezintă încredere. Pe de altă parte, varianta de recrutare a personalului și mai ales a specialiștilor exclusiv din informațiile de pe internet este supusă din start erorii, chiar dacă se ajunge și la interviul de angajare, una dintre problemele cele mai grave fiind chiar faptul că specialiștii din piață sunt obișnuiți cu varianta clasică de head-hunting și nici măcar nu ajung să-și depună CV-urile pe site-uri.   

 

Probleme până la nivel de „entry level”

Recrutarea mutată pe internet a creat mari probleme și angajatorilor care au nevoie de începători, pentru că au fost arse etapele recrutării clasice, iar regulile de prezentare în fața angajatorului nu se mai cunosc sau sunt ignorate de tinerii care își caută un loc de muncă. „Tinerii nu mai sunt atenți la detaliile care formau, până acum câțiva ani, un cod al bunelor maniere în fața angajatorului. Am văzut tineri care vin cu CV-ul șifonat sau împăturit, băgat în buzunarul de la spate, care nu sunt atenți la condul vestimantar și cu atât mai puțin la limbajul nonverbal. Nici măcar nu consideră că e în avantajul lor să cunoască aceste reguli, dar, mai mult, unii nu cunosc nici măcar regulile de bază ale limbii române, deși sunt absolvenți de studii universitare”, spune o specialistă în HR a unei mari companii românești. La toate aceste probleme se adaugă bulversarea celor care fac recrutări, din cauza avalanșei de informație ce devine imposibil de controlat. „E haos total pe această piață, iar internetul prezintă un mare dezavantaj, deși noi toți am crezut, inițial, că ne va aduce foarte multă informație. Tocmai această avalanșă de informație, de multe ori falsă sau imposibil de verificat în faza inițială a selecției, ne bulversează și ne dăm seama că uneori facem alegeri greșite și probabil îi eliminăm pe cei care ar putea fi potriviți pentru posturile pe care vrem să angajăm”, mai spune specialista.

 

Noi nu mai găsim angajați care să vrea să muncească și vom închide în decembrie, după 29 de ani de activitate. Am format cei mai buni cofetari din București și acum am rămas noi fără oameni care își doresc să învețe meserie și să muncească. Pe internet nu căutăm, pentru că nu avem încredere, iar firme care să ne poată găsi angajați nu mai sunt. Proprietara unei cofetării din București

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri