Din completul de judecători care i-a dat dreptate lui Tartousi în procesul intentat statului român a făcut parte și fosta judecătoare a CCR Iulia Antoanella Motoc. Prin respectiva hotărâre, CEDO a admis că Parchetul General l-a acuzat pe Tartousi exclusiv pe baza unei declarații a vărului acestuia, luată prin constrângere, prin comisie rogatorie, ulterior denunțătorul retrăgându-și depoziția în fața unui notar. Însă ÎCCJ a considerat că prima declarație este cea utilă cauzei, respingând toate cererile apărării ca vărul lui Tartousi să fie reaudiat.
În vara anului 2015, celebrul afacerist Mustafa Tartousi a sesizat CEDO, acuzând încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul articolului 6, alineatele 1 și 3 litera „d” din Convenție, din pricina imposibilității acestuia de a obține audierea unui martor al acuzării. Tartousi a fost trimis în judecată pentru înlesnirea ieșirii din România a lui Omar Hayssam (care făcea, la acel moment, obiectul unui proces pentru terorism), la bordul la fel de cunoscutei nave „Iman T”. Căpitanul care l-ar fi transportat pe Hayssam din România în Egipt și, de acolo, în Siria, se numește Youssef Tartousi și este vărul lui Mustafa Tartousi.
Conform deciziei CEDO, în 30 octombrie 2006, Parchetul General a solicitat autorităților libaneze sprijin pentru localizarea și audierea lui Youssef Tartousi. În noiembrie 2007, autoritățile libaneze au informat autoritățile române că persoana în cauză a fost audiată, prin comisie rogatorie, iar din documentele întocmite cu acest prilej reieșea că, în cadrul depoziției făcute la 18 octombrie 2007, Youssef Tartousi ar fi descris în detaliu relația care ar fi existat între Omar Hayssam și Mustafa Tartousi și modul în care acesta din urmă s-a implicat pentru ieșirea din țară a lui Hayssam.
Afirmațiile din comisia rogatorie, răsturnate de un act semnat în fața notarului
În 3 decembrie 2007 însă, Youssef Tartousi a făcut o declarație în fața unui notar public din Tripoli, în care afirmă că Mustafa Tartousi nu i-a cerut niciodată să transporte persoane în mod ilegal. În 18 iunie 2008, Youssef a declarat că mărturisirea prin care îl incrimina pe vărul său a fost dată sub presiune, în schimbul punerii sale în libertate.
În România, arată CEDO, Parchetul a depus la dosarul de la instanță doar declarația lui Youssef Tarousi luată în 18 octombrie 2007. Mustafa Tartousi a solicitat Curții să dispună constituirea unei noi comisii rogatorii, astfel încât să poată obține audierea vărului său. Instanța a respins cererea.
În octombrie 2012, instanța de fond l-a achitat pe Mustafa Tartousi, pe motiv că veridicitatea faptelor de care era acuzat nu fusese dovedită. Parchetul General a formulat însă apel la Înalta Curte de Casație și Justiție. Și în această fază a procesului, arată CEDO, Tartousi a cerut audierea vărului său, Youssef, prin comisie rogatorie sau prin videoconferință. În 17 iunie 2014, ÎCCJ a respins cererea, pe motiv că în dosar „fuseseră deja administrate suficiente probe”. În 7 octombrie 2015, ÎCCJ l-a condamnat pe Mustafa Tartousi la 7 ani de închisoare, pentru înlesnirea ieșirii din țară a autorului unor acte de terorism. „Faptele de care reclamantul a fost acuzat au fost stabilite pe baza rapoartelor de monitorizare a terminalelor telefonice ale terților, a declarației date de Youssef Tartousi prin comisie rogatorie, precum și pe baza declarațiilor a trei martori protejați.
CEDO: Parchetul și-a întemeiat acuzațiile pe o declarație retractată de cel care a dat-o
În 2 noiembrie 2021, după cinci ani și jumătate de proces, CEDO i-a dat dreptate lui Tartousi. Decizia a fost publicată, la sfârșitul săptămânii trecute, în Monitorul Oficial al României, iar din ea rezultă că „respectiva comisie rogatorie din octombrie 2007, pentru audierea lui Youssef Tartousi, a fost înființată în cadrul unui proces penal, fără ca Mustafa Tartousi să fie informat cu privire la această procedură, în cursul procedurilor judiciare”. „Youssef Tartousi nu a mai fost audiat nici la Curtea de Apel, nici la ÎCCJ. Prin urmare, în nicio etapă a procesului, reclamantul nu a fost în măsură să obțină interogarea acestui martor”, mai arată CEDO.
Mai mult, Curtea constată că, în fapt, „Parchetul și-a întemeiat acuzațiile pe declarațiile lui Youssef Tartousi”, iar „ÎCCJ s-a bazat pe aceleași declarații pentru a-l condamna pe Mustafa Tartousi. (…) Curtea evidențiază contextul foarte special în care declarația lui Youssef Tartousi, care îl incrimina pe reclamant, a fost dată prin comisie rogatorie, atunci când Youssef Tartousi era privat de libertate și fără ca acesta să fie asistat de un avocat”. CEDO notează că, ulterior, Youssef a afirmat că declarația dată astfel a fost una mincinoasă.
Pentru toate acestea, CEDO a apreciat că Mustafa Tartousi nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii, de a-l interoga pe vărul său sau de a obține audierea acestuia, „fapt ce a condus la un proces inechitabil, în ansamblul său”.
Complet cu o componență interesantă
Cererea lui Tartousi la CEDO a fost judecată de Secția a IV-a, condusă de judecătoarea Gabriela Kucsko Stadlmayer, în calitate de președinte. Din complet au mai făcut parte judecătorii Pere Pastor Vilanova și… Iulia Antoanella Motoc, fost judecător al Curții Constituționale, considerată, la momentul numirii, o apropiată a regimului Băsescu.
Interesant este faptul că Mustafa Tartousi a cerut doar să se constate că nu a avut parte de un proces echitabil, el precizând că nu solicită nici repararea prejudiciului suferit, nici rambursarea cheltuielilor de judecată.