Aş vrea să scriu un articol, dar cred că e nevoie să-mi întreb mai întâi cititorii, pentru că dacă ei apreciază că se va bucura de succes, îl redactez, dacă nu, renunţ, pornind de la crezul caţavencian că cititorii noştri sunt mai inteligenţi decât noi. Tema materialului, pe care urmează să-l public, numai dacă ştiu dinainte că e bine primit, una care, desigur, e nevoie să fie la zi, să aibă o tonalitate pozitivă şi discurs militant, ar fi legată de afacerile de succes ale companiilor de pompe funebre în pandemie, cu indicatori şi grafice pe elemente specifice. Î n asociere cu această cercetare, aş putea să mă documentez şi la băncile aflate în efervescenţa creditării producţiei de măşti şi mănuşi, ca să aflu dacă s-a intensificat şi cererea de capital de lucru la firmele de servicii funerare pe fondul COVID-19. Mărturisesc că am mai fost tentat de un astfel de proiect, inspirat de datele citite într-o publicaţie financiară din care se înţelegea că prosperitatea corporaţiilor generată de consumul mai mare de medicamente contribuie la creşterea explozivă a economiei româneşti. Progresele începeau cu algocalminul - cel mai bine vândută fiolă, continuau cu pastilele pentru afecţiuni respiratorii, cancer şi hepatită. Publicaţia sublinia că segmentul de medicamente pentru boli cardiovasculare devine extrem de competitiv şi că se relansează piaţa antidepresivelor, urmată de cea a disfuncţiilor erectile. Da, numai că acum, în context de coronavirus şi boli asociate, e mai mult decât atât. Motorul de creştere economică pare a se schimba. Şi marketingul e nevoie să se adapteze. Acel discurs, la două sicrie, al treilea gratis, nu mai poate face faţă la toate situaţiile. Vă relatez o conversaţie reală, care pe oamenii de marketing nu-i poate lăsa indiferenţi şi astfel îşi pot da seama că sloganuri precum „Vrei nu vrei, tot la noi ajungi!” sunt depăşite: - Bună seara! - Bună seara. - Cât costă o înmormântare la dv.? - Cam 5.000 de lei. - Şi dacă venim noi cu mortul? Și mai trebuie să se ţină cont şi de politic, într-o ţară în care acesta domină economicul. Mă refer aici la legătura dintre motorul economic şi prezenţa la vot. O idee pentru creşterea acesteia din urmă ar putea fi reorganizarea activității unor cimitire, în vederea suplimentării bazinului electoral şi implicit a prezenţei la scrutin, ceea ce implică inscripționarea citeţ, pe monumentele funerare, a datelor personale, a CNP-ului, seriei şi numărului de buletin. Cu precizarea că nu aş avea curaj să propun cititorilor aşa ceva, dacă de curând un spaţiu dezvoltat, nu unul emergent ca al nostru, n-ar fi pus-o în practică: Statele Unite ale Americii. Iată deci o activitate „brevetată”, imperios necesară creşterii eficienţei economice şi politice. Schema editorială ar mai putea să conţină pe post de încheiere, pe un tot militant cum am mai zis, artă cu tendinţă, ideea că dacă mortalitatea în circumstanţe de coronavirus avansează mai repede decât scade PIB-ul, PIB/cap de locuitor creşte, semn de bunăstare. Iar dacă se pune la punct o iniţiativă guvernamentală intitulată „Credite pentru virusuri”, aşa cum avem popularul program Rabla, trendul se amplifică şi devenim mai prosperi. Aceasta ar fi, în linii mari, perspectiva asupra căreia aş dori să se exprime cititorii mei - mai inteligenţi decât ai lor - pentru a redacta, la sigur, un articol senzaţional. Şi ca să nu-mi scape nimic din ceea ce s-ar putea transpune, mai trebuie punctat că reţeta prezentată nu aduce doar bunăstarea politico-economică, ci şi stabilitatea, fiindcă, aşa cum a spus, cel dintâi cârmuitor al României postcomuniste, Ion Iliescu, parafrazându-l pe Lordul Keynes: „Organismul cel mai stabilizat, pentru totdeauna, forever, este organismul mort”