Una dintre cele mai reprezentative afecţiuni neurologice degenerative înregistrate la nivel mondial, a doua ca frecvență după maladia Alzeimer, boala Parkinson afectează astăzi aproximativ 6,3 milioane de persoane în întreaga lume, 1,5 milioane fiind europeni, dintre care aproximativ 73.000 sunt din România. Potrivit estimărilor, numărul acestora s-ar putea dubla până în 2030, fapt alarmant atât pentru societatea civilă, dar şi pentru comunitatea ştiinţifică medicală. Toate acestea, în contextul în care, anul acesta se împlinesc două secole de la prima descriere a bolii Parkinson de către dr. James Parkinson.
În acest context îngrijorător, neurologi de marcă din întreaga lume se reunesc, în perioada 31 martie-1 aprilie, la Poiana Braşov, în cadrul celei de-a şasea ediţii a Cursului Internaţional ”MOVEMENT DISORDERS TEACHING COURSE” (Curs Internaţional dedicat tulburărilor comportamentului motor), pentru dezbateri pe tema unor soluţii inovatoare de diagnostic şi tratament în maladia Parkinson. Evenimentul este organizat de către Societatea pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN) şi Societatea de Neurologie din România. Peste 300 de participanţi, medici primari sau rezidenţi, 20 de speakeri de talie mondială din ţări precum Germania, Israel, Suedia,Olanda, UK, Slovacia, Italia şi România, vor prezenta noi abordări în ceea ce priveşte diagnosticarea şi tratarea bolii Parkinson, aducând în dezbateri cele mai recente descoperiri ştiinţifice legate de această afecţiune. Printre noutăţile acestei ediţii a ”MOVEMENT DISORDERS TEACHING COURSE” se numără şi teme ştiinţifice, precum tulburări ale oculomotricităţii, neuroimagistica în tulburări ale comportamentului motor sau genetica bolii Parkinson. „Importanţa acestui curs este una remarcabilă, deoarece reuneşte oameni cu o vastă experienţă profesională care reuşesc să integreze informaţiile oferite din perspective diverse într-un tot unitar. Aceşti savanţi se străduiesc să descifreze mecanismele bolilor neurologice, descoperirile lor stând la baza diagnosticului precoce şi al tratamentului eficient. De asemenea, este important să menţionam aportul neurologiei româneşti la aceasta manifestare, dovedind în acest fel ca avem specialişti valorosi, recunoscuţi pe plan internaţional. Mai mult, descoperim în fiecare an, un interes crescut faţă de acest curs ştiinţific internaţional axat exclusiv pe problematica generată de boala Parkinson şi alte tulburări ale comportamentului motor, numărul participanţilor atingând la această ediţie un nou record” a declarat prof. dr Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România (SNR) şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN).
La rândul său, directorul cursului, Şef Lucrări Dr. Cristian Falup-Pecurariu, Universitatea Transilvania Braşov a declarat că „ajuns la cea de-a şasea ediţie, Cursul Internaţional dedicat tulburărilor comportamentului motor reprezintă un etalon al reprezentării cercetării ştiinţifice medicale din domeniul neurologiei, abordările liderilor mondiali prezenţi la acest eveniment fiind de un real interes pentru întreaga comunitate medicală şi, în acelaşi timp, o recunoaştere, dar şi o carte de vizită pentru neurologia românească aflată de ani buni, pe harta neurologiei şi cercetării ştiinţifice medicale mondiale” .
73.000 de pacienţi în România, peste 8.100 în Bucureşti
La scară mondială, peste 300.000 de persoane sunt diagnosticate anual cu boala Parkinson, înregistrându-se o incidenţă de 10 la 100.000. În Europa sunt peste 1,5 milioane de pacienţi cu Parkinson, în întreaga lume numărul acestora fiind de aproximativ 6,5 milioane, din care aproximativ 1,7 milioane se află în China, în timp ce în SUA peste 50.000 de oameni sunt diagnosticaţi, în fiecare an, cu boala Parkinson În România, ultimele statistici configurează 73.000 de pacienţi cu Parkinson, dintre care peste 8.100 sunt înregistraţi în Bucureşti.
În ceea ce priveşte stadiul cercetărilor în diagnosticarea şi tratamentul în boala Parkinson, prof.dr. Dafin Mureşanu precizează că „ până în prezent, rezultatele cercetărilor referitoare la boala Parkinson arată că, primele leziuni pot să apară şi cu 20 de ani înaintea primelor semne clinice, iar momentul aşa numitului diagnostic precoce este tardiv din punct de vedere al bolii deoarece numai în stadiu 3 de boală apar tulburările motorii. Din nefericire, semnele cele mai precoce în această boală nu se regăsesc în sfera tulburărilor motorii ci a unor tulburări vegetative, unor tulburări de somn, a unor tulburări de dispoziţie, care nu au nimic specific. Din acest motiv, în momentul de faţă, una dintre direcţiile de cercetare în acest domeniu este găsirea posibilităţii de a avea un diagnostic mult mai precoce decât cel care este posibil astăzi în lume. Şi în ceea ce priveşte tratamentul se caută soluţii: fie alte molecule, fie metode de modulare prin neurochirugie funcţională, în momentul în care pacienţii nu mai răspund la tratament medicamentos”.
Costuri de aproximativ 14 miliarde de euro
Anual, în întreaga lume, zece oameni din 100.000 sunt diagnosticaţi cu boala Parkinson, a doua afecţiune neurodegenerativă după boala Alzheimer, care afectează, în special, persoane cu vârste de peste 65 de ani. În ultimii ani, vârsta la care este depistată maladia a scăzut la 40-50 de ani. Majoritatea cazurilor se înregistrează la pacienți a căror vârstă depășeşte 55 de ani, dar unul din 20 de cazuri are debutul înainte de vârsta de 40 de ani. Bărbaţii sunt mai expuşi, statisticile arătând că prevalenţa bolii este de 1,5 bărbaţi la o femeie. În prezent, peste 30 de medicamente destinate bolii Parkinson și peste 600 de medicamente destinate bolilor neurologice se află în cercetare și dezvoltare. Tratamentul bolii Parkinson poate fi medicamentos și/sau chirugical ( implantarea unui dispozitiv pentru stimularea unor zone specifice din creier). În România, în ceea ce priveşte tratamentul, acesta este decontat de stat şi constă fie în terapii medicamentoase care pot depăși suma de 3.000 de lei lunar, fie în operații care le pot îmbunătăți considerabil calitatea vieții, dar al căror preț variază între 30.000 și 80.000 lei. La nivel european, costul anual total, care cumulează cheltuielile medicale şi sociale, este estimat la aproximativ 14 miliarde euro. Toate acestea, în contextul în care, factorii de risc sunt greu de identificat pentru că nu se cunoaşte cauza bolii, vârsta avansată rămânând singurul factor de risc cunoscut pentru boala Parkinson.
Asociere între factorii de mediu şi cei genetici, simptome şi debut precoce
Cauza apariţiei bolii Parkinson rămâne deocamdată necunoscută, dar cercetătorii consideră că etiologia acestei afecţiuni implică o asociere între factorii de mediu şi cei genetici. Astfel, factorii de mediu implică pe de o parte expunerea precoce sau prelungită la substanţe poluante chimice sau la pesticide (ierbicide şi insecticide), consumul unui drog care poate cauza semnele şi simptomele bolii Parkinson (drogul are un efect similar pesticidelor), iar pe de altă parte substanţele care blochează receptorii de dopamină, intoxicaţia cu monoxid de carbon sau cu mangan, hidrocefalia, tumorile cerebrale, hematoamele subdurale, boala Wilson, tulburările idiopatice degenerative. Din punct de vedere al cauzelor genetice cunoscute, acestea pot reprezenta mai putin de 5% din totalul cazurilor de Parkinson. Potrivit specialiştilor, vârsta medie la care este stabilit diagnosticul de boală Parkinson este de 60 de ani, însă, mai nou, una din 20 de persoane, începe să aibă simptome parkinsoniene încă dinainte de a împlini 40 de ani. “Poate părea surprinzător, dar la unele persoane, simptomele apar la scurt timp după 20 de ani. Tratamentul timpuriu poate oferi ani în care simptomele să nu fie vizibile. Între 5-10% dintre cazuri,aceste simptome apar până la vârsta de 50 de ani”, spune prof. dr. Dafin Mureşanu. Specialiştii arată că pe măsură ce progresează, boala Parkinson devine invalidantă, indiferent de vârsta la care survine, împiedicând desfăşurarea activităţilor zilnice cotidiene cum ar fi mersul, îngrijirea personală sau hrănirea. Simptomele specifice bolii Parkinson sunt tremorul, rigiditatea, lentoarea în mişcări şi instabilitatea la mers. Acestea debutează insidios şi au o evoluţie lent progresivă în câţiva ani, în fazele avansate asociindu-se şi crampele musculare, depresia, tulburările de comportament şi memorie, tulburările de somn, mişcările involuntare extrem de invalidante de tipul diskineziilor şi distoniilor. De precizat este faptul că aproximativ 50% din totalul persoanelor afectate de Parkinson au dificultăţi de vorbire şi pot fi caracterizate ca vorbind prea încet sau monoton. Unii pot ezita înainte de a vorbi sau vorbesc prea repede.
Nutriţia şi sportul, factori principali în îmbunătăţirea calităţii vieţii
Chiar dacă până acum tratamentele inovatoare şi cercetarea ştiinţifică medicală nu au condus la vindecarea bolii Parkinson, afecţiune care de altfel nu conduce la decesul pacienţilor, persoanele afectate de această maladie îşi pot îmbunătăţi substanţial calitatea vieţii prin alimentaţie şi sport. Astfel, nutriţia joacă un rol important în sănătatea bolnavilor de Parkinson. Specialiştii propun o paletă specifică de principii pentru dieta alimentară. Să se mănânce mai mult cereale integrale, legume şi fructe şi la cină să se consume un pahar de lapte sau iaurt. De asemenea, consumul mare de fasole, care are un conţinut bogat de levodopa naturală, contribuie la prelungirea eficacităţii medicamentelor de levodopa. În ceea ce priveşte consumul de carne, acesta nu poate depăşi 50 de grame pe zi, nutriţioniştii susţinând că este mai bine să se mănânce, în timpul mesei de seară, carne slabă, peşte şi legume, evitând alimentele cu multă grăsime, pentru că aceasta va afecta absorbirea medicamentelor levodopa. Totodată,consumul zilnic de ceai verde şi cafea poate reduce simptomele Parkinson, contribuind la întârzierea progresării bolii. Pe de altă parte, specialiştii arată că exerciţiile fizice favorizează tratamentul bolii, sportul reprezentând factorul fundamental care contribuie la sporirea elasticităţii musculare, dar avertizează că trebuie evitate sporturile intense.
DATE STATISTICE:
200 de ani de la descrierea bolii Parkinson
Boala Parkinson este recunoscută ca afecţiune medicală, în anul 1817, odată cu publicarea „Eseului despre paralizia agitată” unde dr. James Parkinson, cel care a dat denumirea afecţiunii, scria:
“Simptomele sunt percepute initial ca un sentiment de slabiciune uşoară, cu înclinaţie, cu un tremur în unele ocazii. Pe măsură ce boala se agravează pacienţii sunt nevoiţi să se aplece în faţă în timpul mersului pe jos păşind cu paşi mai scurţi, târşiitori şi adăugaţi sau într-un ritm mult mai rapid”
Culoarea părului:
Persoanele cu părul negru s-au dovedit a fi cel mai puțin predispuse la boală Parkinson. Persoanele cu părul castaniu au cu 40 % mai multe șanse de a dezvolta Parkinson. Persoanele cu părul blond au cu 60% mai multe șanse de a dezvolta această afecțiune. La roșcați riscul de boală Parkinson este aproape dublu. Această asociere poate părea ciudată, însă generarea culorii părului și declanșarea bolii au o buclă comună de biochimie. Dopamina, necesară pentru ameliorarea bolii Parkinson, rezultă din transformarea L-tirozinei în L-dopa. Totodată, melanina, pigmentul care determină culoarea părului, derivă tot din convertirea L-tirozinei în L-dopa .
Prelevanţa pe sexe
Există mai mulți bărbați decât femei cu boală Parkinson, însă raportul bărbați/femei diferă foarte mult în funcție de țară. Există un contrast puternic între prevalența crescută masculină (în Nigeria) și predominanța feminină (în Japonia).
Cei mai tineri bolnavi:
În 1875, Henri Huchard a detaliat primul caz de boală Parkinson juvenilă. El a descris la un copil de 3 ani toate caracteristicile clinice ale bolii Parkinson. De atunci, cazul de boală Parkinson cu vârsta cea mai mică a fost cel al unei fete de 10 ani din Oklahoma, care a prezentat primele simptome la numai 2 ani. Cu toate acestea, dezvoltarea maladiei la persoanele sub vârsta de 30 de ani este neobișnuită. Boala Parkinson apare de obicei în jur de 50-60 de ani, iar incidența sa crește cu avansarea în vârstă.
Prelevanţa pe ţări:
Etiopia are cea mai mică prevalență a bolii Parkinson înregistrată în lume (7 la 100.000). Țara cu cea mai mare prevalență din lume este Albania (800 la 100.000). În această țară, mai multe afecțiuni neurologice au fost raportate cu o incidență mai mare. Următoarea cea mai mare prevalență din lume este într-o zonă cu plante feromanganice din vecinătatea Brescia, Italia (407 persoane la 100.000 de locuitori). Concentrațiile de mangan din praf s-au dovedit a fi semnificativ mai mari în împrejurimile și în direcția vântului de la plantele feromanganice.