Dacian Cioloș s-a vizitat cu America. Deplasarea nu a deranjat însă prea tare fusul orar al fericitului transatlantic. Foto-sejurul american al premierului (postat pe site-ul Guvernului) inventariază o întâlnire cu Joe Biden, o vizită la Ford Motor Company și un interviu de canapea cu Ilinca Vandici. În aceste condiții pot apărea păreri conform cărora programul vizitei nu ar deconta cum se cuvine deplasarea magelanică. Dezavuez o asemenea atitudine. Cei dispuși să reclame subțirimea agendei de lucru a premierului greșesc fundamental. Fiindcă în astfel de împrejurări nimeni nu-și propune să rupă lumea-n două. În astfel de împrejurări afișajul este de bază. Iar din acest punct de vedere nu avem a ne plânge. Lucrarea începută de ambasadorul Hans Klem la Deveselu a fost finalizată cu succes prin tichia de mărgăritar pe care Joe Biden a acordat-o tehnocrației din România.
Concedierea ironiei amare ne readuce, inevitabil, într-o realitate împovărătoare. Vizita lui Dacian Cioloș în America s-ar putea transforma dintr-un exercițiu diplomatic seducător într-o realitate cu adevărat promițătoare dacă premierul nu s-ar mai întoarce de unde a plecat. Dar o asemenea perspectivă nu se întrevede oricât am lărgi noi orizontul de timp. Fiindcă am fost ajutați cu dibăcie să nu mai avem de unde alege. Fiindcă am fost ajutați să confundăm interesele altora cu propriile interese. Iar atunci când avem tupeul de a mai discuta despre identitate națională sau despre interes național suntem imediat acuzați de naționalism extremist. Acuzații care vin de obicei din partea celor care vor să manevreze economic în România, acuzații care sunt preluate și folosite în plan intern de veroșii care se vor neapărat la putere. Relațiile de bună credință cu Uniunea Europeană, cu NATO sau cu America condiționează indiscutabil pretențiile de mai bine ale României. Doar minciuna ne strică.