Punctul pe Ei. Lupta pentru putere, adevărata crimă cu premeditare

Vacanța de iarnă e gata. Elevii au luat din nou drumul școlii. Este de așteptat ca și doamna de engleză, după ce și-a răsfățat vacanța prin beatch-uri simandicoase, să-și depună însoțitorul la Cotroceni. Că așa-i trebuie micuțului dacă și-a luat servici la stat. Că așa-i trebuie dacă a dorit ca toate jucăriile puterii să fie ale lui. Iar acum, după plăcuta concediere, nu știu cum va gestiona kleine Iohannis erorile care-l tot prind din urmă.

Fiindcă s-o fi bucurat el atunci când lucătorii ascunși au exploatat parșiv accidentul de la Colectiv și l-au împroprietărit cu guvernul ciloșian. Dar, după primirea cadoului, Iohannis nu s-a abținut. A vorbit și i-a scăpat, ca de obicei, porumbelul. A zis el că a trebuit să moară oameni pentru ca Ponta să-și dea demisia. Sau, mai corect spus, a trebuit să moară oameni pentru ca sibianul să aibă un guvern al său. Iar decontul acestei gafe produce deja efecte. Adversarii președintelui nu au avut îngăduința de a recunoaște cinstit prostia. S-au prefăcut că-l iau în serios pe Iohannis și au croșetat pe mai departe scenarii ale crimei cu premeditare.

Traian Băsescu încearcă să se revitalizeze politicește prin lansarea unor suspiciuni teribile. El încearcă să distrugă verdictul comisiei de anchetă din cazul Colectiv înainte ca acesta să apară. Fostul președinte, mimând competențe peste măsură, susține că verdictul comisiei de anchetă întârzie doar cu scopul de a crea timp pentru mistificarea adevărului. Care adevăr, înțelegeți dumneavoastră, este unul criminal.

Pe-aproape de creația băsesciană se situează și emanțiile colonelului setesist Ștefan Enache. Gradatul defect, pretinzându-se stăpân al celor mai secretoase secrete, susține într-o conversație interlopă aceeași idee a crimei cu premeditare. Enache se dădea mare informat pentru ca astfel să fie mai convingător în cerșirea unei șpăgi, neștiind că poveștile sale sunt întregistrate de DNA.

Sunt convins că acest recrut al șpăgii vorbea aiurea. Dar la fel de convins sunt că scăparea respectivelor stenograme către presă nu a mai fost un gest la fel de aiurea. Și atunci apare o altă nedumerire. Ce interes au avut binoamele sau trinoamele atunci când au alimentat deruta prin publicarea stenogramelor? Și, încercând să aflăm răspuns la o astfel de întrebare, putem trage o singură concluzie. Culisele acestor lucrări sunt mult mai criminale decât petardele lansate în piața publică. Iar adevărul adevărat nu va fi descifrabil pentru noi decât atunci când alte mizerii din lupta pentru putere ne vor persecuta existența. Altfel spus, lupta pentru putere devine adevărata crimă cu premeditare.