Balada meșterului Manole este recompusă în manieră modernă de ghilabadiștii momentului. România lasă impresia că ar fi devenit o țară de constructori. Mulțimi fără număr își forțează destinul spre întemeieri care de care mai ambițioase, mai luminoase și mai durabile. Tot mai mulți țuțări se imaginează reîntrupări ale meșterului Manole și par călăuziți în menirea lor de o voință care ar accepta orice sacrificiu. Realitatea dă însă de pământ cu visul mamelucilor deoarece regia care-i mobilizează e mincinoasă. Adevărații meșteri ai zidirilor parșive puse la cale în biata Românică sunt de fapt niște veroși de aiurea care n-au nicio apăsare atunci când îi distribuie pe băstinași în rolul sacrificatei Ana.
Războiul româno – român, rezultat al unor învrăjbiri de import, devine o făcătură bestială. Ne încăierăm ca proștii la tot pasul și acceptăm sacrificiul doar pentru a-i face pe alții victorioși. Naivii sunt ușor de manevrat în conflictele care șubrezesc identitatea națională. Este suficient ca lor să le creezi impresia că și lesa poate funcționa pe post de busolă. De aceea vinovăția lor este destul de aproximativă. Circumstanțele atenuante nu mai funcționează însă și în cazul coardelor patentate. Simbriașii trădării nu pot beneficia de iertare nicicum și nicicând. Acești sovietici ai propagandei jegoase, mai mult fătați decât născuți, slugăresc la defectarea globalizării spre o neocolonizare. Iar jetul acestor jivine pârâcioase devine și mai toxic atunci când ele borăsc de la înălțimea unor demnități în care s-au pripășit grație aceluiași lichelism.
Dihonia care a cuprins România devine din ce în ce mai asupritoare. Iar vinovăția pentru această stare de fapt nu țintește în drecție unică. Veneticii care au pus la cale această mârșăvie și simbriașii trădării au parcursul lor pe care mărșăluiesc fără scrupule. La ei vinovăția intră însă în fișa postului și va fi bine recompensată doar dacă în peisaj nu ar apărea și alte vinovății. Mă refer la lipsa de reacție sau reacția palidă prin care se legitimează împuterniciții momentului. Din partea acestora așteptăm acțiune concretă, fermă și cumsecade. Mintea trebuie să funcționeze în dresarea cuviincioasă a mușchiului. Pentru a avea o Românie a noastră, o Românie așa cum ne place, nu trebuie să inventăm nimic. Trebuie doar să redevenim raționali și bine intenționați, indiferent de ce parte a baricadei ne-am afla. În disputele noastre, inerente de altfel, n-au ce căuta veneticii veroși sau niște scrobite jivine ale trădării.