Turneul final al CE din Franța poartă pecetea unui fotbal mototolit rău de tot. În această aglomerare a cotonogilor chiar și mediocritatea te putea conduce către succes. De aceea cred că superlativele aparțin în exclusivitate perdanților. Doar repetenții cei mai repetenți se pot lăuda cu performanța insuccesului. Așadar n-avem niciun motiv de frământare în ceea ce privește sejurul limitat al naționalei noastre la CE. Meritul de a ocupa ultimul loc într-o grupă deloc pretențioasă forțează verdicte neinterpretabile. E clar. Am fost proștii proștilor. Iar calificativul nu-i vizează în primul rând pe cramponați. Nu. Primii vizați sunt susținătorii proiectului de reformă a fotbalului fătat în pustietatea siberiană care caracterizează competențele președintelui Răzvan Burleanu.
A trecut mult timp de când n-am mai abordat astfel de teme. Starea de lehamite mă convinsese să iau distanță față de fenomen. Distanță la care aș fi rămas în continuare dacă, după eșecul din meciul cu Albania, nu aș fi fost stârnit atât de prieteni cât și de reacția unor oameni pe care nu i-am cunoscut. Provocarea amicală mi-a fost lansată, printr-un SMS primit la ora 23,54. Bondaru (așa-l numesc apropiații), un prieten care a a făcut sport la viața lui, cunoscându-mi bine opiniile, a băgat ironia la atac: ”Bună. De domnul Burleanu îmi pare rău. Pare un tânăr cumsecade”. I-am răspuns pe același ton amar-glumeț: Dacă rămânea la Cotroceni, avea șansa să nu mai fie cel mai nereușit om din echipă. Cealaltă provocare, generată de oameni pe care spuneam că nu-i cunosc, n-avea nimic comun cu amara ironie. Suporterii români aflați pe stadionul din Lyon afișau după meci o tristețe reală, o tristețe nicicum decontabilă. În numele acestor suporteri scriu. Și de aceea sunt provocat la înjurătură. Dar și înjurătura ar reprezenta un dar nemeritat pentru nimicii din fotbal.
Răzvan Burleanu declara după meciul cu Albania că ”din această seară intrăm într-o perioadă de analiză”. Ce analiză? Care analiză? Cine s-o facă cu adevărat câtă vreme voi n-aveți cum s-o faceți? N-aveți cu ce. Miniotul nu se poate ajuta singur și nici nu poate fi ajutat de gașca din dotare. Fiindcă Burleanu s-a peticit cu niște colaboratori pe măsura propriilor neputințe. Niște colaboratori umflați de ideea că ar avea vreun oarece merit în participarea la acest turneu final. Loazelor, vă înșelați amarnic. Să fie clar. Cel care v-a umflat gușa cu fleica franceză a fost Victor Pițurcă. Luați-vă valea, neisprăviților. Sunteți doar niște râși ai râsului.