Tehnocrația de partid și de stat defilează cu nerușinare pe traseele unei guvernări dezastruoase. Ciracii cu mandatare ciloșiană bat record după record în producțiile de hazna. Doar grație lor strategiile ”pas cu pas” se materializează printr-un parcurs din groapă-n groapă. Dar hurducarea nu-i stresează de niciun fel pe cocoțații-n copac. Eșecele n-au cum să-i sperie pe înjugații unor interese obscure câtă vreme aceștia beneficiază de protecție stelară. Internă și externă.
Doamna Prună, un produs de încordare macovistă, a reușit, în ultima perioadă de timp, performanța de a subordona autoritar audiența. Gafele colegilor de cabinet pălesc în concurența cu isprăvile la care se dedă ministrul justiției. Da! Cu certitudine, DA! Doamna Prună a reușit să devină cea mai cea. Inițiativele aproape glumețe prin care ilustra tehnocrată încearcă să stimuleze avântul pionieresc al detașamentelor DNA sunt al dracului de binevenite în context. Banii mulți, împopularea cadristă, sporul de timpane, abundența cătușardă și prezumția de competență au reprezentat un bun început. Dar toate astea la un loc n-ar fi reprezentat mai nimic dacă peisajul n-ar fi fost completat și cu o rezidență TRIUMF-fală. Zău așa. Păi e clar. Grămada n-ar fi avut moț fără centrarea DNA-ului în buricul târgului.
Comentariile răutăcioase încearcă (fără rezultat!) să ofilească pornirile zeloase ale doamnei Prună. Unii susțin că DNA ar fi fost mutată lângă clientul preferat (sediul PSD). Alții cred că șefa Kovesi s-ar putea inspira în activitate de la niște vecini de peste timp. Cum ar fi Ana Pauker sau Gheorghe Drăghici. Se are în vedere și concurența neloială pe care noii locatari ai zonei ar putea s-o facă muzeului ”Grigore Antipa”. Se spune că scheletele din dulapurile DNA ar concura cu scheletele gigantissimum de la Antipa. Se spune că ar fi mastodonți și dinozauri ai corupției la fel de protejați ca cei de la muzeu, că și exemplarele de peșteră sau văgăuni s-ar putea concura între ele. Inventariez aceste comentarii în portofoliul de umor amar al românului. Cred însă că această mutare reprezintă cea mai parșivă defrișare a unei minunății din centrul Bucureștilor. Și o astfel de mizerie nu poate fi trecută cu vederea.