Răzvan Burleanu a luat pauză de căldură. Nu cred că politrucului de la FRF i-au obosit cuvintele. Lozincarzii n-au cum să obosească deoarece sporovăiala lor n-are niciodată împovărarea construcției logice. Cred mai degrabă că datul prin gropi a fracturat în așa hal imaginea președintelui FRF încât vreun sfătuitor, cum se presupune a fi Vasile Dîncu, i-a sugerat acestuia să-și conserve impostura printr-o perioadă de silențiozitate.
Burleanu tace. Tace și Vișanul din dotarea președintelui. Dar asta nu înseamnă că tehnocrații fotbalului au ferecat în totalitate jetul de umor involuntar care înveselește piața publică. Nu! Andrei Vochin, simbriaș ferefist devotat și bine vitaminizat, își revarsă frustrările în media prin prestații de un ridicol fără cusur.
Cel mai consilier de la FRF bagă reproșuri apăsate la adresa celor cu care împărțea acum ceva timp birouri redacționale. Se plânge el că foștii colegi din presă – cei care-l considerau cândva eminență cenușie sau specialist de mare valoare – s-au apucat mai nou să-l caricaturizeze. Așa o fi. Dar mă întreb când a fost mințit Vochin de foștii colegi. Și aș fi tentat să cred că laudele au fost mincinoase. Fiindcă un sincer de talia lui Răzvan Ioan Boanchiș îl numea și în trecut ”numărător de cornere” pe cel care-și împrumuta competența din statistici calculatoriste. Dar Vochin pare mincinosul care nu are niciun drept să se supere pe mincinoși. Fiindcă nici el, pe când era doar ziarist, nu formula la adresa foștilor colegi acuzațiile de impostură pe care le formulează acum.
Sportivii care au aflat cândva ce-i gloria din propria carieră reprezintă o altă țintă a reproșurilor vochiniene. Afirmă el că nu identifică printre ”foști” indivizii capabili să concureze capacitățile manageriale care dau pe dinafară la Burleanu și Vișan. Dacă n-a vorbit în somn înseamnă că Vochin este și-n trezire ca-n somn. Și atunci îmi explic de ce, mai în tinerețe, negocia cu Marcel Pușcaș virgulele și acuzațiile reunite în articole care militau pentru îndepărtarea lui Cornel Oțelea de la comanda CSA Steaua. Am zis. Și, deocamdată, mă opresc aici. Fiindcă parcursul derapajelor lui Andrei Vochin este lung și nu-mi place să inventariez peste măsură. Mie îmi place fotbalul. Fotbalul jucat de-adevăratelea. Nu cel mototolit prin adăposturi ale imposturii.