Decizia este definitivă și nu mai poate fi supusă niciunei căi de atac ordinară sau extraordinară. Astfel, dacă procurorul DNA Marius Bulancea, actuala „mână dreaptă” a Laurei Kovesi la EPPO, a instrumentat acest dosar, trimițându-l în instanță, în 2017, cu doar 6 luni înainte ca faptele să se prescrie, actuala conducere a DNA a crezut, cu tupeu, că poate anula două decizii ale Curții Constituționale și o decizie ÎCCJ cu privire la prescripție, invocând o hotărâre a CJUE care, în interpretarea procurorilor, ar fi permis judecătorilor din România să nu țină cont de dispozițiile obligatorii ale CCR și ÎCCJ.
Elena Udrea și Ioana Băsescu scapă definitiv de condamnările de 8, respectiv de 5 ani de închisoare primite la Curtea de Apel București, în 2022, în dosarul privind fraudele financiare legate de finanțarea campaniei electorale prezidențiale a lui Traian Băsescu, din anul 2009. Recursul în casație declarat de DNA, la finalul lunii august, împotriva deciziei definitive a ÎCCJ din 11 iunie a fost respins ca nefondat. Însă, deși faptele au fost probate, nemaiputând fi sancționate penal din pricina intervenirii prescripției, judecătorii reținând că Ioana Băsescu și Elena Udrea trebuie să plătească prejudiciile, acțiunea celor de la DNA a generat noi costuri aferente cheltuielilor de judecare a acestui recurs în casație, care rămân în sarcina statului, adică a cetățenilor plătitori de taxe și impozite.
DNA spera să întoarcă soarta acestui dosar, după o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care, în anumite interpretări, ar permite judecătorilor din România să ignore deciziile obligatorii ale Curţii Constituţionale şi ale ÎCCJ în materia dezlegării chestiunilor de drept cu privire la prescripţia răspunderii penale.
Autorii morali ai deznodământului - Marius Bulancea și Laura Kovesi
Verdictul din vară, de încetare a procesului penal, dat de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul privind fraudarea fondurilor utilizate în timpul campaniei prezidențiale a lui Traian Băsescu, din anul 2009, este opera strategiei anticorupție pe care a desfășurat-o, până la demiterea din funcție, Laura Codruța Kovesi. Iar acest dosar a fost instrumentat de unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai acesteia. Rechizitoriul 121/P/2015 a fost încheiat la data de 19 mai 2017, sub semnătura lui Marius Bulancea și a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, conform Codului penal și OUG 41/2002, de către însăși Laura Codruța Kovesi, în calitate de procuror-șef al DNA.
Primul și cel mai important aspect care trebuie menționat în istoricul acestui dosar este data la care el a fost trimis în instanță. Conform unui comunicat de presă remis de DNA, în 27 mai 2017, procurorii anticorupție au dispus trimiterea în judecată a Elenei Udrea, fost ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, a Ioanei Băsescu, fiica lui Traian Băsescu, a lui Gheorghe Nastasia, secretar de stat în ministerul lui Udrea, a lui Victor Tarhon, ex-președinte al Consiliului Județean Tulcea, a lui Ioan Silviu Wagner, ex-președinte al CA al Oil Terminal, precum și a lui Dan Andronic, în calitate de om de afaceri și consultant politic.
Termenul prescripției generale se împlinea la finalul lui 2017
Elena Udrea a fost trimisă în fața instanței pentru două infracțiuni de instigare la luare de mită și cinci infracțiuni de spălare a banilor. Iar faptele s-ar fi petrecut în perioada octombrie-noiembrie 2009.
Astfel, conform rechizitoriului, între octombrie și noiembrie 2009, Udrea l-ar fi determinat pe Nastasia să ceară și să primească de la un om de afaceri suma de 818.864 de lei, în schimbul asigurării plății unor contracte aflate în derulare. Apoi, între 27 noiembrie și 21 decembrie 2009, banii ceruți au fost încasați în baza unui contract fictiv de publicitate, însă, în realitate, suma a fost utilizată pentru publicitatea stradală a candidatului Traian Băsescu.
După care, spune DNA, între octombrie și noiembrie 2009, Elena Udrea l-ar fi determinat pe Tarhon să pretindă și să primească de la un alt om de afaceri suma de 691.029,63 de lei, pentru buna derulare a unor contracte. Banii au fost primiți între 26 octombrie și 23 noiembrie 2009, în contul a patru firme, în baza unor contracte fictive de consultanță și publicitate, iar suma a fost folosită, de asemenea, în campania electorală prezidențială a lui Traian Băsescu.
Udrea mai este acuzată, în acest dosar, că, tot în perioada octombrie-noiembrie 2009, a folosit suma de 305.118 lei, bani primiți din infracțiuni de corupție, pentru plata unor servicii de publicitate stradală, în temeiul unor contracte fictive de publicitate.
Ei, bine, infracțiunea de instigare la luare de mită este pedepsită de Codul penal românesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar spălarea de bani este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Iar conform aceluiași Cod penal, prescripția răspunderii penale în cazul faptelor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 și 10 ani se împlinește în 8 ani de la săvârșirea faptei. Calculând, în cazul Elenei Udrea, prescripția generală s-a împlinit în noiembrie 2017, în condițiile în care DNA a trimis-o în judecată pentru aceste fapte în luna mai a anului 2017.
Fiica fostului președinte, salvată în aceeași manieră
Ioana Băsescu a fost trimisă în judecată pentru două fapte de spălare de bani și o faptă de instigare la delapidare. Pe baza Codului penal, spălarea de bani din iulie 2009 împlinea termenul de prescripție în iulie 2017, iar cea din decembrie 2009, în decembrie 2017. La fel ca și instigarea la delapidare. Ea este acuzată că, în decembrie 2009, i-a cerut președintelui CA al Oil Terminal să achite o factură reprezentând cheltuieli restante pentru campania electorală a lui Traian Băsescu. La data de 30 decembrie, Oil Terminal a încheiat un contract fictiv de prestări servicii cu o companie, în valoare de 419.000 de lei. Plata s-a făcut în 16 februarie 2010, dar parțial, fiind virată doar suma de 119.000 de lei. Mai mult, DNA o acuză pe Ioana Băsescu că, în 19 februarie 2010, a primit, în contul unei firme, de la compania care a încheiat contractul cu Oil Terminal, 100.000 de lei. O altă acuzație privește o faptă care s-ar fi săvârșit în 1 iulie 2009, când firma lui Giovanni Francesco ar fi încheiat cu o societate de prestări servicii media un contract, primind 2,5 milioane de lei. Iar pentru că nu a plătit taxele și impozitele, ar fi prejudiciat bugetul de stat cu 735.098 de lei. Procurorii susțin că, la instigarea Ioanei Băsescu, suma a fost folosită pentru campania electorală a lui Traian Băsescu, intrând sub incidența spălării banilor.