Principala problemă pentru actuala coaliție de guvernare devine, încet, dar sigur, vârsta de pensionare. Subiectul a fost lansat de ministrul muncii și apoi s-a rostogolit în spațiul public, dezbaterea fiind una fără o agendă clar asumată de guvern, partide, parteneri sociali. În stilul nostru caracteristic, șușoteala și zvonul sunt mai credibile decât un proiect clar. Experiența multor decizii anterioare, care au avut efecte negative pe termen lung, ne arată că în marile probleme ale societății, procedăm cu mare grabă, fără să măsurăm de șapte ori și să tăiem o dată. Când dăm lucrurile peste cap, spunem că „facem reformă”. Așa am reformat industria și am rămas fără capacități de producție esențiale, așa am reformat mineritul și nu mai avem materii prime, așa am reformat sistemul de irigații pe care l-am distrus. Legea restituirii proprietăților este un alt exemplu de „reformă” care a bulversat țara și are consecințe negative vizibile și după decenii de la adoptare, lăsând deschise conflicte juridice interminabile, dar și răni pe fața orașelor. Clădirile în paragină sau incendiate voluntar arată fără dubii că ele sunt retrocedate unor proprietari care nu știu cum să scape de ele.
La fel se profilează și o „reformă” a sistemului de pensii. Dezechilibrul cronic al bugetului este pus pe seama sistemului de pensii, care, ne anunță voci sumbre, va colapsa peste un timp neclar precizat. Cu cinism, tinerii politicieni rezistenți văd soluția în prelungirea vârstei de pensionare, dusă matematic peste limita speranței de viață. Ghinea lansa ideea macabră a ieșitului din câmpul muncii „cu picioarele înainte”, ceea ce arată că neomarxiștii se apropie de naziști, lansând o soluție de eutanasierea globală pentru a rezolva o criză din finanțele publice! Individul cu o concepție criminală este încă în guvern și administrează chiar fondurile europene, ceea ce ne arată că viitorul oamenilor în vârstă nu sună bine. Cei care au lansat problema nu au proiect coerent pentru reforma sistemului de pensii, ci vor, de fapt, o soluție „pe fugă”, care vizează reformarea pensionarilor. Cum? Cu pensii înghețate, diminuate de inflație și prin limitarea accesului la sistemul de sănătate public. În perioada pandemiei „programul” a funcționat, așa că va fi prelungit și după criza COVID. El este îmbunătățit și prin scoaterea din sistem a cadrelor medicale care ajung la vârsta de pensionare și nu mai pot lucra „la stat”.
Turcan nu prezintă cifre legate de speranța de viață și vârsta de pensionare, nici proiecții pentru următorii 15-20 de ani. Ca orice politruc efemer în post, dar mereu aflat la butoane, lansează bomba și apoi fuge spre o altă „responsabilitate”, fără grija că va da socoteală. Ea anunță că se lucrează la o nouă lege a pensiilor, dar proiectul este păzit ca un secret militar. Suntem mereu informați că „nu mai sunt bani”. Placa s-a uzat și este pusă pentru fiecare domeniu care ține de social. Nu sunt bani pentru pensii, nu sunt bani pentru alocații, nu sunt bani pentru sănătate. Dezechilibrul sistemului de pensii este rezultatul unor cauze demografice, dar în cazul României problema principală pleacă din numărul angajaților care cotizează. Cu peste 3 milioane de persoane care nu lucrează în țară, populația activă care contribuie la finanțarea sistemului de pensii este drastic diminuată. Este mai simplu să ridici brusc vârsta de pensionare, decât să reglezi motorul economiei care să creeze locuri de muncă. Discuțiile sunt abia la început, dar au început prost. Legea lui Murphy ne spune că ne așteaptă, așadar, o catastrofă!