Principalii dușmani ai plantelor de cultură sunt buruienile, dăunătorii și agenții patogeni care produc boli. Pentru a preveni și combate atacurile acestora, în culturi se administrează tratamente cu produse fitosanitare denumite generic și „pesticide”.
Acestea sunt substanțe chimice concentrate, care se diluează cu apă pentru a se obține cantități mari de soluție. Ulterior aceste soluții sunt administrate pe suprafețele cultivate, în anumite perioade și ori de câte ori situația o impune.
Pentru ca eficiența acestor soluții să fie maximă, trebuie acordată atenție și calității apei folosite, nu doar cantității. O spun specialiștii, iar în cele ce urmează îți prezentăm argumentele acestora.
Apa dură afectează stabilitatea soluției
Termenul de apă dură se referă la apa cu un conținut ridicat de minerale - în special calciu și magneziu. Folosită pentru uz casnic, apa dură cauzează acele depuneri de calcar pe instalațiile sanitare, în mașinile de spălat și celelalte electrocasnice care folosesc apa în mod frecvent.
În cazul soluțiilor fitosanitare, aceste depuneri nu au timp să apară, însă apa cu un conținut mare de minerale provoacă probleme de altă natură. S-a constatat că soluțiile preparate cu apă dură sunt mult mai puțin stabile, ceea ce face ca eficiența acestora să scadă și chiar să dispară în scurt timp.
De cele mai multe ori, aceasta se întâmplă înainte ca întreaga cantitate să fie împrăștiată pe câmp, situație în care aceasta nu va avea efectele scontate.
Așadar este de evitat folosirea apei dure, însă în cazul în care nu există o sursă mai bună de apă, se recomandă folosirea de adjuvanți. S-a dovedit că adjuvanții neutralizează proprietățile negative ale apei dure, reducând concentrația de minerale până la un nivel la care acestea nu mai afectează stabilitatea soluției.
Apa cu salinitate mare anulează substanțele active
Substanțele active sunt acele substanțe din compoziția pesticidelor care acționează în mod direct împotriva buruienilor, a dăunătorilor, bacteriilor sau ciupercilor care afectează culturile. Este vorba de compuși chimici care pot reacționa cu alte elemente chimice din apă, iar în urma acestor reacții efectul lor este diminuat sau chiar blocat.
Se întâmplă aceasta când apa folosită pentru diluarea soluțiilor concentrate de pesticide are un grad ridicat de salinitate. Sodiul, calciul, magneziul, clorul sulfații sau carbonații din apă reacționează cu substanțele active ale pesticidului, formând combinații care se dizolvă greu și anulând astfel efectele soluției.
Uneori, în urma unor astfel de combinații, crește concentrația de clor din soluție, iar aceasta devine toxică, afectând culturile în loc să le protejeze.
pH-ul apei influențează calitatea soluțiilor
Gradul de aciditate al apei este un alt indicator de care trebuie să se țină seama atunci când se obțin soluțiile diluate pentru tratamentele fitosanitare. Nivelul de aciditate este dat de pH-ul apei.
Este de preferat apa cu un pH neutru, însă nici cea cu un nivel ușor de aciditate nu va afecta calitatea soluției. Cu cât nivelul pH-ului este mai ridicat, cu atât crește riscul ca substanțele active să fie neutralizate, iar în acest caz, tratamentul nu va mai avea niciun efect. De asemenea, și o aciditate foarte scăzută poate avea același efect în cazul anumitor pesticide.
Pentru a evita astfel de situații și a fi sigur că folosești cea mai bună apă, este recomandat să citești eticheta produselor pesticide. Aceasta conține toate indicațiile necesare în legătură cu gradul de duritate, de salinitate și cu nivelul optim al pH-ului din apă, și astfel poți avea garanția că tratamentele fitosanitare vor avea efect, iar culturile vor fi protejate.