Pasăm „cartoful” reputatului etnolog Gheorghiță Ciocioi: „Termenul «barabulă» e folosit - pentru cartof - mai ales în Bucovina și în unele părți ale Moldovei. Tot așa cum în Ardeal cartoful este numit adeseori «crumpene» (termen preluat din slovacă - «krumple» -, «adaptare» populară după germanul Grundbirne - «pară de pământ»). În Moldova, «barabulă» a fost împrumutat din ucraineană (Rutenia, Podolia) - barabolia (бараболя). Originea? De la numele provinciei germane Brandenburg (în trecut, stat, unit mai apoi cu Prusia)”.
Decretul Kartoffelbefehl
Iată povestea, pe scurt: „În secolele XVIII-XIX, cartofii erau aduși (în cantități mari), în părțile Ruteniei, din zona dată, ucrainenii adaptând/adoptând, în dialectele lor vestice, numele cartofului din cehă - brambor/brambory («oficial» în această limbă și astăzi). Ucraineana standard nu a păstrat numele de «barabolia», ci pe cel de «kartoplia», barabolia fiind însă des folosit în regiuni întinse din această țară și astăzi. În regiunea Brandenburg, cartofii au început să fie cultivați în vremea lui Frederic cel Mare (1740) - cu toate că planta fusese introdusă în Europa cu mult timp înainte. Penuria de alimente îl va determina pe rege să caute noi surse de hrană. Astfel, el va emite chiar un celebru decret, Kartoffelbefehl, pe 24 martie 1756, obligându-i pe țărani (care se vor opune o vreme noii măsuri) să planteze cartofi”.
Războiul cartofului
Mai mult: „Cehii, în contact cu germanii, vor numi leguma după locul din care a fost adusă în timpul «Războiului cartofului» (Kartoffelkrieg) - 1778-1779. Numirea provinciei Brandenburg în sorabă - Bramborska - va fi, de altfel, o «bază solidă» pentru numele noii plante. De la «adus din Bramborska», cuvântul va fi adaptat foneticii cehe, ajungând, prescurtat, «brambor». Vecinii cehilor, rutenii au adaptat numirea, la rându-le, limbii lor - barabolia (brabolia). De aici, barabula bucovineano-moldavă. Știută astfel și în unele părți din Ardeal (unde «biruie», totuși, crumpenele)”.
Revoluția lui Copernic
În continuare, deslușirea înțelesurilor unui nume celebru - Copernic: „Nume al astronomului și savantului Nicolaus Copernicus (în polonă, Mikołaj Kopernik - 1473-1573), «omul care a pornit pământul în jurul soarelui». Familia lui Copernic provenea, după unii cercetători, din satul silezian Koperniki. Ocupația tatălui, menționat în 1448 ca negustor de cupru (în germană, Kupfer - de unde se poate presupune că i s-ar trage numele de «Kopernic»), încurcă cumva dezlegarea «tainei» date: nume primit după locul strămoșilor, ori după îndeletnicirea tatălui? În polonă, altfel, numirea satului Kopernik/i se tălmăcește prin «loc în care se cultivă mărar», ori «cei care cultivă mărar» (koperek - mărar). Deși locuit într-o vreme de populație germană, terminația nik/iki, purtată din vechime de acest sat, trimite către un nume polon. Numele slav al mărarului este preluat (odată cu această plantă), din limbile vechi mediteraneene. «Cuprar» ori «mărărean», Mikołaj/Nikolaus - polonul ori neamțul - e cel care a făcut ca lumea să nu mai fie percepută ca până atunci. Deloc puțin revoluția copernicană”.
Pastila de religie
Anatemizatul Filaret
O anatemă fără fundament dogmatic (ridicată de Constantinopol), tributară politicii rusești de după destrămarea URSS: „Deloc de mirare cele petrecute. Biserica Rusă era una a convulsiilor de tot soiul în anii ’90. Chiar nu putem compara situația acesteia cu cea de la noi. După restaurarea patriarhatului (1917) până în 1943, sinodul rus se întâlnea (neregulat, doar câțiva ierarhi), cel mai adesea într-un apartament din Moscova, unde locuia, de obicei, și patriarhul. Ori pe unde apuca (uneori, la fosta mănăstire Donskoi). Sub stricta supraveghere a KGB, evident. Din ’43, la biserica Epifania - în biserică, sau în câteva dependințe de acolo. Abia în 1983 Patriarhia Rusă a primit ca reședință mănăstirea Danilovo, recuperată de puțină vreme de Biserică (aceasta avusese mai multe destinații civile vreme de decenii)”.
Cu sprijinul KGB
Mai departe: „În ’90, după moartea patriarhului Pimen, Filaret era favorit pentru scaunul patriarhal moscovit. În turul întâi, chiar a ieșit primul. În cel de-al doilea, Alexei a avut cu 23 de voturi mai mult - adunate de la Vladimir (al treilea candidat) - care îi va lua locul lui Filaret (după sinodul de la Harkov, cu ajutor rusesc) de mitropolit la Kiev. Inițiativa autocefaliei Bisericii Ucrainene a apărut pe fondul entuziasmului dobândirii independenței de stat a Ucrainei. Filaret nu a cerut-o în numele său. 22 de ierarhi ucraineni (din 27) vor semna pentru asta. Sub presiunea și la promisiunile Moscovei - cum că autocefalia va fi obținută cu pace și înțelegere, nu brusc (Moscova dădea vina pe Filaret cum că ar vrea totul pe loc), ierarhii ucraineni, după un drum la Moscova, se răzgândesc (cu toții erau de «școală veche», ajunși «în posturi» cu sprijinul KGB). Filaret, deși susținut de autoritățile de la Kiev, rămâne în minoritate. Rușii au fost mai bine organizați, prin comparație cu statul ucrainean abia înfiripat. Atâta tot. Restul poveștii îl cunoaștem... Altfel, cu o astfel de Biserică a Moscovei (ce abia dobândise o reședință proprie - de doar câțiva ani) discuta Biserica Ortodoxă Română chestiunea Mitropoliei Basarabiei în 1992-1993. Cât pe ce să fim declarați schismatici de ruși pentru asta”.
„Termenul «barabulă» e folosit - pentru cartof - mai ales în Bucovina și în unele părți ale Moldovei. Tot așa cum în Ardeal cartoful este numit adeseori «crumpene» (termen preluat din slovacă - «krumple» -, «adaptare» populară după germanul Grundbirne - «pară de pământ»)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„În Moldova, «barabulă» a fost împrumutat din ucraineană (Rutenia, Podolia) - barabolia (бараболя). Originea? De la numele provinciei germane Brandenburg”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Vecinii cehilor, rutenii au adaptat numirea, la rându-le, limbii lor - barabolia (brabolia). De aici, barabula bucovineano-moldavă”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Familia lui Copernic provenea, după unii cercetători, din satul silezian Koperniki. Ocupația tatălui, menționat în 1448 ca negustor de cupru (în germană, Kupfer - de unde se poate presupune că i s-ar trage numele de «Kopernic»)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„În polonă, altfel, numirea satului Kopernik/i se tălmăcește prin «loc în care se cultivă mărar», ori «cei care cultivă mărar» (koperek - mărar)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog