Lucru care s-a și întâmplat, în același an, la o clinică privată. Doi ani mai târziu, investigațiile medicale au concluzionat că femeia nu avusese cancer la sân, ci doar o boală benignă, iar extirparea mamară nu trebuia făcută. Timp de trei ani, INML a tergiversat transmiterea către Parchet a unei expertize medico-legale, în care, în cele din urmă, s-a concluzionat că diagnosticul pus de oncolog a fost unul gresit. După 12 ani de procese penale, civile și disciplinare, cu o anchetă a Parchetului închisă pe motiv că faptele s-au prescris, această poveste a ajuns la CEDO. Curtea Europeană a constatat că, în cazul acestei paciente, a fost încălcat articolul 8 din Convenție și a condamnat statul român la plata unei amenzi de 9.800 de euro.
Hotărârea CEDO în cauza „Tușa împotriva României” a fost admisă, în primă cameră, la data de 30 august 2022 și rămas definitivă la data de 30 ianuarie 2023. Este vorba despre încălcarea articolului 8 din Convenția CEDO.
Concret, victima, o doamnă din localitatea Lazu, județul Constanța, a fost consultată, în luna ianuarie a anului 2008, de către un medic oncolog, identificat în această speță CEDO drept P.D.I., de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, în privința unui nodul pe care pacienta îl simțea la nivelul sânului stâng. Oncologul a efectuat un examen clinic și a solicitat efectuarea unei mamografii și a unei puncții pentru un examen citologic. Pe baza rezultatului acestor examene, medicul oncolog a stabilit diagnosticul de neoplasm mamar și a recomandat intervenția chirurgicală și chimioterapie.
Pacienta a urmat cura de chimioterapie prescrisă, cură care a condus la dispariția nodulului suspect. Însă, cu toate acestea, oncologul a insistat că trebuie neapărat să aibă loc intervenția chirurgicală.
Astfel, la data de 5 aprilie 2008, un alt medic, identificat în dosar drept U.O.D., chirurg, a efectuat operația de extirpare a sânului stâng într-o clinică privată din Constanța. Tot atunci, au fost extirpați și anumiți mușchi și ganglioni sateliți. Probele de țesut au fost prelevate, dar nu au fost examinate extemporaneu în timpul intervenției chirurgicale.
Diagnostic pus gresit
Doi ani mai târziu, în anul 2010, pacienta a fost consultată de un medic endocrinolog care, după ce a examinat documentele medicale, și-a exprimat îndoielile cu privire la diagnosticul de cancer mamar pus de oncolog în anul 2008. Ulterior, s-a stabilit, prin examene medicale suplimentare efectuate asupra țesuturilor prelevate după intervenția chirurgicală făcută la clinica privată din Constanța că pacienta suferise, de fapt, de o boală benignă, respectiv de mastopatie fibrochistică, și nu de cancer.
Considerându-se drept victimă a unui malpraxis, femeia a depus o plângere penală împotriva oncologului și a chirurgului, dar a formulat inclusiv acțiuni civile și disciplinare. În data de 10 mai 2010, a depus o plângere penală pentru vătămare corporală din culpă, constituindu-se parte civilă în procesul penal cu daune-interese de 100.000 de euro. La data de 2 iunie 2010, Poliția Municipiului Constanța a început cercetările, iar, la 28 iunie 2010, a solicitat Institutului Național de Medicină Legală (INML) efectuarea unei expertize medico-legale.
În 1 aprilie 2013, după aproape trei ani, poliția a deschis urmărirea penală împotriva medicului oncolog, pentru stabilirea unui diagnostic greșit de neoplasm mamar, și împotriva medicului chirurg, pentru efectuarea, pe cale chirurgicală, a unei intervenții de extirpare a sânului, fără să fi reexaminat diagnosticul.
După trei ani, a fost transmisă și expertiza cerută în dosarul penal
Tot după trei ani, la 9 aprilie 2013, INML a transmis poliției raportul expertizei medico-legale, din care rezulta faptul că medicul oncolog a stabilit un diagnostic greșit, că medicul chirurg nu a confirmat acest diagnostic și că femeia în cauză a suferit un prejudiciu important din punct de vedere estetic.
În data de 1 iunie 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, care a instrumentat și supravegheat acest dosar, a solicitat INML să răspundă la mai multe obiecții ridicate de cei doi medici anchetați. După o lună și șapte zile, mai exact la data de 8 iulie 2013, INML a constatat că obiecțiile ridicate sunt nefondate. Acest al doilea raport a fost, la rândul său, contestat la Comisia de avizare și control din cadrul INML care, la data de 2 august 2013, a concluziona exact pe dos, respectiv că cei doi medici nu au săvârșit niciun malpraxis în această speță.
În data de 7 iulie 2014, procurorii au dispus clasarea dosarului, concluzionând că avizele Comisiei de avizare și control din cadrul INML și cele ale Comisiei superioare de avizare și control din cadrul INML nu aveau argumente științifice și erau unele doar de natură formală. Parchetul arată că documentele medico-legale conțineau opinii contradictorii și că trebuia să fie luate în calcul alte probe.
De asemenea, procurorul de caz susține că victima a fost supusă unei intervenții chirurgicale efectuate în mod corect, dar care fusese decisă în baza unui diagnostic greșit, iar oncologul și-a îndeplinit îndatoririle profesionale în mod superficial, conduita sa reprezentând o abatere medicală. Însă răspunderea penală era deja prescrisă. În ceea ce îl privește pe medicul chirurg, acesta ar fi pus în aplicare cu acuratețe diagnosticul dat de un specialist.
Aceste concluzii ale anchetei penale au fost, culmea, contestate chiar de către medicul oncolog, are dorea să se constate nevinovăția sa. Însă, la data de 8 octombrie 2015, Judecătoria Constanța i-a respins contestația.
„Alba-neagra” cu dosarele în instanțe, pe latura civilă
Femeia diagnosticată greșit și operată fără motiv a mai depus împotriva celor doi medici o plângere și la Direcția de Sănătate Publică Județeană Constanța. Comisia de monitorizare a examinat plângerea și, la data de 3 noiembrie 2010, a decis că în cazul celor doi medici sunt întrunite elementele de malpraxis.
Această plângere și argumentele comisiei au ajuns, în apel, la Tribunalul Constanța, unde, în data de 20 noiembrie 2018 (opt ani mai târziu), instanța a cerut Institutului Național de Medicină Legală să înființeze o comisie pentru a efectua o expertiză medico-legală care să stabilească dacă diagnosticul pus de medicul oncolog în anul 2008 era susținut de investigațiile efectuate, mai precis dacă examenul clinic și examenul de laborator efectuate erau suficiente pentru a confirma cu certitudine diagnosticul de cancer la sân. Dosarul a fost, apoi, strămutat la Tribunalul Brașov, la cererea medicului oncolog, aprobat de înalta Curte de Casație și Justiție.
În data de 13 septembrie 2019, Tribunalul Brașov a primit de la INML noua expertiză medico-legală, conform căreia certitudinea diagnosticului pus de către medicul oncolog, de neoplasm mamar, nu a putut fi confirmată, că documentele medicale nu erau complete și că unele detalii ale examenului clinic lipseau, deși erau necesare. Concluzia raportului era aceea că rezultatele mamografiei nu sugerau o tumoră malignă.
Ei bine, și acest raport a fost atacat de către medicul oncolog, iar, la data de 18 decembrie 2019, Tribunalul Brașov a respins apelul, considerând că oncologul a săvârșit o faptă ilicită în exercitarea profesiei sale, interpretând în mod eronat rezultatele examenelor medicale. Numai că, printr-o decizie definitivă pronunțată, la data de 10 august 2020, Curtea de Apel Brașov a admis recursul oncologului și a anulat hotărârea Tribunalului Brașov.
De precizat este faptul că, în cazul medicului chirurg, U.O.D., acesta a decedat la data de 28 septembrie 2021.
CEDO a admis cererea, de două ori. Hotărârea este definitivă
Ajunsă pe masa CEDO această speță, Guvernul României a precizat că, la momentul depunerii dosarului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe rolul instanțelor interne din România se aflau încă neepuizate anumite căi de atac. CEDO a constatat că cererea pacientei, însă, este fondată și admisibilă.
Femeia arată că a exercitat, fără succes, toate căile de atac disponibile în temeiul dreptului intern. Însă, în ceea ce privește procedura penală, aceasta a susținut că o eventuală contestare a ordonanței de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în fața unei instanțe era iluzorie, întrucât instanța nu putea decât să constate că a intervenit prescripția răspunderii penale.
CEDO observă, în decizia luată, că procedura penală relevă contradicțiile dintre diferitele rapoarte de expertiză întocmite succesiv. Dacă, în aprilie 2013, cei doi medici erau acuzați că au acționat în mod greșit, în august 2013 și în aprilie 2014, ei nu mai erau pasibili de răspundere pentru malpraxis.
Conform Curții, Parchetul a încercat să clarifice circumstanțele legate de diagnosticul de cancer și de intervenția chirurgicală, însă procurorul ar fi putut constata că medicul oncolog a săvârșit un malpraxis. Cu toate acestea, se arată în motivarea CEDO, constatările parchetului au fost limitate doar la intervenția prescripției. „Curtea nu poate decât să observe lentoarea cu care au fost întocmite rapoartele INML, în special raportul inițial, care a fost transmis la aproximativ trei ani de la declanșarea procedurii penale”, arată judecătorii.
În acest caz, CEDO reamintește că întârzierea unei anchete penale poate afecta eficacitatea acesteia. Curtea subliniază că mecanismul juridic pus în aplicare pentru a angaja răspunderea medicilor pentru malpraxis sau răspunderea civilă delictuală a fost, în acest caz, „greoi și lent și nu a permis clarificarea circumstanțelor factuale referitoare la diagnosticul pus și la caracterul adecvat al intervenției chirurgicale ulterioare”.
Curtea Europeană a constatat că, în această speță, a fost încălcat articolul 8 din Convenție. Victima a solicitat 8.500 de euro cheltuieli de judecată. Curtea a aprobat, însă, condamnarea statului român la plata a 7.500 de euro reprezentând prejudiciul moral și a 2.200 de euro cheltuieli de judecată.