Săptămâna trecută, m-am aflat, pentru trei zile, la Bruxelles, făcând parte dintr-un grup de invitați ai domnului Victor Boștinaru, europarlamentarul român a cărui prestație curajoasă și temeinică se bucură de respect și de încredere atât în țară, cât și în rândurile colegilor din alte state membre ale uniunii. Majoritatea acestui grup, al cărui inimos coordonator a fost deputata Elvira Șarapatin și care a beneficiat de concursul tinerilor colaboratori ai domnului Victor Boștinaru, fiind reprezentată de doamnele și domnișoarele, din București și din țară, care lucrează în domenii-cheie ale societății românești-mediul economic, învățământ, sănătate, administrație publică-, alături de care ne-am aflat și noi, jurnaliștii.
Până aici, nimic deosebit, știut fiind că deputații europeni au dreptul să invite, anual, în jur de 100 de persoane care să viziteze Parlamentul European și, în acest fel, să primească informații edificatoare despre modul în care funcționează această vitală instituție a comunității europene. Din păcate, nu toți invitații europarlamentarilor, proveniți din scumpa noastră patrie, au venit și mai vin pe la Bruxelles sau pe la Strasbourg, pentru a cunoaște sau a-și face cunoscute opiniile despre cum își valorifică României calitatea de stat membru al UE. Spun asta știute fiind prestațiile unor cohorte de vizitatori „cu Monica Macovei în suflet” care, la comandă, au luat cu asalt impresionantele edificii pentru a-și face publică ura patologică față de „corupții” dintr-o anumită parte a eșichierului politic. Subiect despre care presa a relatat pe larg și nu întotdeauna în termei elogioși. În schimb, despre vizitele altor grupuri invitate de către mai mulți europarlamentari care își respectă misiunea de exponenți și promotori ai intereselor României Europene s-a scris prea puțin și prea rar. De aceea, am socotit că fie și câteva dintre ideile și observațiile formulate pe parcursul dialogului cu europarlamentarul Victor Boștinaru îi pot interesa pe cititorii „jurnalului”.
Astfel, deloc întâmplător, una dintre primele observații pe care gazda noastră a dorit să o avanseze, în discuțiile cu ziariștii și, apoi, cu întregul grup, a fost aceea a necomunicării corespunzătoare a ceea ce au însemnat primele două luni ale exercitării de către România a președinției Uniunii Europene. „Noi- a accentuat Victor Boștinaru- nu percepem succesele din aceste două luni,deoarece nu există dialog între liderii de la București”.
Iarăși deloc întâmplător, ideea efectelor nocive ale războiului româno-român a revenit de multe ori în discuție, în corelație cu imperativul categoric al consensului național al forțelor politice, în țară și în afara ei. Corelație abordată, de data aceasta, și din perspectiva apropiatelor alegeri europarlamentare. Alegeri în care „ bătălia va fi pe resurse”, a pus Victor Boștinaru punctul pe I. O bătălie extrem de dură, întrucât există posibilitatea ca partidele naționaliste, extremiste, antieuropene să obțină cca 40 % din mandate în viitorul Parlament European. Cele mai multe voturi putând veni din Franța, Germania și Italia, așa după cum o surpriză poate oferi Spania, unde luna viitoare vor fi alegeri anticipate.
„Fotografia nu este deloc roz”, a comentat Victor Boștinaru, care s-a declarat,totuși, convins că „România nu va da nici-un europarlamentar eurosceptic”. Ceea ce nu înseamnă și că nu ar exista motive de îndoială, dacă nu chiar de serioase nemulțumiri față de practica dublei măsuri cu care Parlamentul European și Comisia Europeană operează în ceea ne privește. Faimosul MCV, prelungit fără motive reale până peste poate sau ținerea României în afara Spațiului Schengen, iarăși până la Sfântul Așteaptă, nu sunt decât două dintre exemple. Cel mai recent și chiar cel mai revoltător caz fiind negocierile subterane, presiunile și compromisurile prin care se încearcă numirea Laurei Kovesi în fruntea viitorului Parchet European. O castană foarte fierbinte pe care nu ar fi exclus că o vedem pasată în răspunderea viitorului Parlament European și celorlalte organisme ale uniunii care vor rezulta după votul din luna mai. Numai că aici intervine o chestiune foarte sensibilă ce ține de negocierile foarte dure ce vor avea loc între cele trei mari familii politice europene, popularii, social- democrații și liberalii, pentru a forma o nouă alianță. Dar, a subliniat Victor Boștinaru, oricât de dure ar fi aceste negocieri ele trebuie purtate și finalizate, altfel Uniunea Europeană ar fi în pericol să dispară „ceea ce ar fi un dezastru, o sinucidere în masă”. Brexit-ul fiind, în opinia domniei sale, un „exemplu în care ambițiile unora au făcut un mare rău țării”.
Cu totul alta este starea de spirit a electoratului român înaintea europarlamentarelor, deși trebuie să recunoaștem că acele practici incorecte care au defavorizat fățiș România nu aveau șanse de reușită dacă anumiți ne-prieteni ai noștri nu și-ar fi recrutat aliații, eu aș spune „cozile de topor”, dintre europarlamentarii votați în Patria Mioriței. Personaje de urât renume care și-au făcut din externalizarea conflictelor interne, cele mai multe dintre ele create în mod artificial, ca și a inamicițiilor personale, o umorală cauză militantă.
În aceeași ordine de demonstrație se înscrie, consideră Victor Boștinaru și faptul că sunt prea puțin cunoscute succesele pe care România le-a obținut în primele două luni de exercitare a președinției Consiliului UE. Șansă istorică de care trebuie să profităm și despre care trebuie să discutăm mai mult aici, la noi acasă. Începând cu menționarea expresă a faptului că, în primele două luni de mandat ale României,au fost finalizate 63 de dosare, cifra care ne spune ceva anume, mai ales dacă luăm în calcul că Austria, în cele șase luni ale acestui mandat, a finalizat 54 de dosare! Pentru corecta informare a cititorului, precizez că primele trei dosare, în ordinea complexității lor, sunt:Dosarul North Stream II, cel al Fondului European de Apărare și cel al securizării granițelor terestre,maritime și fluviale. Fiind vorba, în fiecare dintre aceste dosare, nu doar despre succese ale Guvernului Dăncilă sau ale coaliției PSD-ALDE,ci despre succese ale României, care, de exemplu, pentru dosarul Fondului European de Apărare, are și câteva proiecte proprii!
Vorbim despre succese care contrazic, în mod categoric și definitiv, afirmațiile repetate ale președintelui Klaus Iohannis, care nu a scăpat nici-o ocazie spre cobi „incapacitatea” și „lipsa de pregătire” a acestui guvern pe care îl declară incapabil să asigure președinția Consiliului UE. Și tocmai de aceea, câțiva apologeți ai ideologiei de rit prezidențial, au relansat clișeul că noțiunea de „interes național” este de sorginte naționalist-comunistă. Aberație crasă, în opoziție cu care Victor Boștinaru a dat exemplul europarlamentarilor spanioli care, deși aveau opinii categoric divergente, atunci când s-a pus în discuție criza catalană au votat în interesul țării lor. Poate ar trebui și la noi, a opinat Victor Boștinaru, o lege, așa cum este aceea din Spania, care să impună interesul național în politica externă. Sugestie pe care o reiau în speranța că va intra în discuția specialiștilor în materie.
Au fost, desigur, în același substanțial dialog, multe alte subiecte care ar merita să fie comentate, dar, din rațiuni de spațiu, mă văd nevoit să amân discuția. Concluzia finală a dialogului o regăsim într-o idee care sunt convins că reprezintă o profesiune de credință a europarlamentarului Victor Boștinaru: rezolvarea problemei siguranței naționale a României, aflată în acest spațiu geopolitic și într-o lume atât de grav amenințată de confruntări și de multipli factori de risc, nu poate fi asigurată decât prin apartenența la Uniunea Europeană și la structurile NATO. Pentru aceasta fiind absolut necesar să existe și să se exprime în fapte unitatea forțelor politice, aici, la noi acasă și,deopotrivă, în structurile europene. Aspirație pe care sunt convins că orice om de bună credință dorește să o vadă confirmată, prin votul românilor la apropiatele alegeri europarlamentare.
Vot la care să nu avem câștigători din tabăra euroscepticilor și nici din cea a războiului românilor cu românii!