De la exporturi de armament de peste un miliard de dolari înainte de 1989, în 2020 nu vom atinge nici 150 de milioane de euro, după ce în primele trei trimestre exporturile au fost de circa 94 de milioane de euro, potrivit datelor centralizate de Departamentul pentru Controlul Exporturilor (ANCEX), din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Promisiunile fostului Guvern Orban privind sprijinirea acestei industrii compuse din 16 fabrici şi 11.000 de angajaţi s-au dovedit anul trecut doar baloane de săpun. Lipsa comenzilor, importurile tot mai mari şi fără clauze de offset, un nivel al salarizării neatractiv şi un personal tot mai îmbătrânit sunt ingre - dientele care au împins la dezastru industria de apărare a României. Atitudinea noului ministru al Economiei, Claudiu Năsui, care evită să se întâlnească cu sindicatele din apărare, a produs deja iritare, iar sindicaliştii ameninţă cu acţiuni de protest.
În 2018 reuşisem să exportăm armament în valoare de circa 195 de milioane de euro, iar în 2019 valoarea exporturilor scăzuse la 143 de milioane de euro. Dacă am fi crezut că mai jos de atât nu putem coborî, ne-am înşelat, pentru că anul 2020 se prefigurează a fi unul dintre cei mai negri pentru industria de apărare.
Lecţiile predate de sârbi, bulgari şi polonezi
În timp ce la noi industria de apărare încă mai aşteaptă sprijinul autorităţilor, în ţările vecine lucrurile se mişcă. De exemplu, sârbi au ieşit cu transportorul 8X8 producţie internă, iar acum se pregătesc să scoată transportorul 4X4. Polonezii fac achiziţii de tehnică militară doar cu offset, iar compensarea ajunge şi până la 120%. Cât despre Bulgaria, o ţară care nici nu conta pe piaţa mondială a exporturilor de armament înainte de 1989, a ajuns astăzi să realizeze exporturi în valoare de un miliarde de euro. În tot acest timp, România merge doar pe importuri care au o componentă foarte slabă de offset. Offsetul militar presupune ca o parte din banii cheltuiți pentru achiziţia de armament să se întoarcă în țara cumpărătoare, sub formă de investiții, subcontractări, transfer tehnologic etc. La noi, legea prevede un offset de minimum 80%, dar acest procent nu a fost respectat la nicio achiziţie mai scumpă.
Fabricile se uită lung după comenzi
„Noi nu avem nici măcar un contract de achiziţii de armament care să fie realizat în proporţie de 60% în ţară. Transportorul Piranha 5 realizat cu firma americană General Dynamics este produs în Elveţia şi doar mici retuşuri se fac în România”, ne spune Constantin Bucuroiu, preşedintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică. Programul care prevedea construirea unui transportor la Automecanica Moreni (UAM), în colaborare cu Agenţia de cercetări tehnice şi tehnologie militară (ACTTM) din subordinea MApN, este blocat, fără nicio explicaţie de de ani de zile. În 2011 s-au alocat nişte fonduri pentru producerea acestui transportor, conform unei hotărâri de guvern în baza căreia începea Programul Naţional Strategic „Transportor Blindat pentru Trupe 8x8”. S-au făcut testele de rezistenţă la gloanţe a carcasei, după care totul s-a blocat, situaţia fiind neschimbată până în ziua de azi. „Am cerut companiei General Dynamics să începem o colaborare pentru producerea unui transportor amfibiu blindat flotabil la Automecanica Moreni. De 5 ani de zile nu s-a întâmplat nimic”, potrivit liderului de sindicat.
Nu producem nici măcar explozibili pentru muniţie
De ani de zile industria noastră de armament nu mai este nici măcar capabilă să producă integral în ţară muniţia. Deşi avem Fabrica de Pulberi de la Făgăraş, explozibilul îl importăm din Serbia. Fabrica de Pulberi s-a redeschis parţial în vara anului 2017, după ce timp de patru ani stătuse în conservare. Pentru a putea să producă pulberi mai are însă nevoie de investiţii, dar banii deocamdată lipsesc. „Am cerut ministrului Claudiu Năsui să avem un dialog de urgenţă, constructiv, privind problemele cu care se confruntă Industria de Apărare şi Aeronautică. Domnul ministru în schimb, cu multă politeţe, ne duce cu promisiunea că această întâlnire va avea loc, în schimb o tot amână. Lucru acesta a iritat parte sindicală care se pregăteşte de acţiuni de protest”, a avertizat liderul de sindicat.
Dacă nu ne trezim la realitate, deşi am băgat ceva bani în ultimii cinci ani pentru retehnologizări, ne vom afla în situaţia de a constata că industria de apărare nu este funcţională. Despre salarizare, ce să mai spunem. La nivel de sector, suntem plătiţi la nivelul salariului minim pe economie. Un inginer din industria de apărare câştigă mai puţin decât femeia de serviciu de la primărie.
Constantin Bucuroiu, preşedintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică
Planul de reorganizare întârzie
Planul de reorganizare al Companiei Naţionale Romarm, care reuneşte 16 fabrici, a fost cerut de CSAT în 2017, dar nici după aproape patru ani acesta nu este finalizat. Sindicatele spun că ar trebui o restructurare care să fie făcută după modelul unui holding, pentru că astfel s-ar asigura o colaborare eficientă între cele 16 fabrici care compun Romarm. Pe de altă parte, sindicatele sunt hotărâte să clarifice statutul societăţilor din industria de apărare. Deşi prin Legea 232 privind industria de apărare ele sunt considerate societăţi de interes naţional, ele sunt judecate de Fisc după Legea 31/1990 a societăţilor comerciale (cu completările şi modificările ulterioare). „Noi avem o serie de propuneri de modificare a Legii 232 astfel încât să se asigure o mai mare flexibilitate acestor unităţi. Propunerile noastre de modificare au fost trimise la Departamentul Juridic din cadrul Ministerului Economiei. Noi suntem hotărâţi să mergem cu aceste modificări în Parlament”, ne mai spune preşedintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică.
Afacerea Vietnam. Măşti de protecţie pentru mega-afaceri de milioane