Cazul grădiniței groazei ne arată că, din păcate, aici, la noi, lucrurile sunt de fiecare dată la fel. Iar vinovați suntem cu toții. Pentru că timp de 14 ani o grădiniță a funcționat ilegal în mijlocul Bucureștiului. Sute de copii au trecut pe acolo, fără că vreunul dintre părinții lor să ceară avizele de funcționare ale instituției respective.
Sute de polițiști de proximitate au văzut probabil pe ziduri afișele prin care se făcea reclamă grădiniței. Inspectoratul școlar nu a știut că ea există. Sanepidul nu știm dacă a știut că ea, grădinița, există și funcționează.
A fost nevoie de mai bine de un deceniu ca să aflăm că niște copii erau abuzați acolo. Și nu e singurul caz, cu siguranţă. Imediat după aceea am aflat că într-o şcoală din Hunedoara, copiii erau duși și închiși într-o „cameră de tortură” și acolo erau puși să-și dea palme și să se căiască probabil pentru comportamentul lor.
Aceseta sunt bombe cu ceas, în mijlocul orașelor, în văzul lumii. Așa că haideți să nu ne mirăm că acolo s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Pentru că e nepăsarea noastră, a tuturor, adunată acolo.
La scară mai mică, nu e, din păcate, nicio diferență între grădinița Flipper și Clubul Colectiv. Aceleași nereguli, aceeași lipsă de respect față de om, aceeași lipsă de implicare a autorităților. Nu ne pasă decât de aparențe și nu ne considerăm responsabili pentru nimic. Primim, din păcate, cam tot atât cât și oferim. Adică nu mare lucru. Ăștia suntem și atâta putem, din păcate.