Românii sunt ghidați de trei decenii de conducători care judecă pornind din sărăcie, de aia nu ne iese nimic. Iar ideea asta poate fi continuată cu aceea că pe când polonezilor le-a fost cultivat spiritul antreprenorial - încă de când veneau în România la mare şi vindeau gumă de mestecat şi alte nimicuri prin parcări - noi am fost „hrăniţi” cu mentalitatea de slugă, de care nu reuşim să ne dezbărăm nici după ce migrăm în străinătate.
Nu cred că mă înşel prea mult cu ceea ce zic, pentru că un critic literar remarca, la un moment dat, că România are mai mult o literatură a sărăciei. Și continuând spusele lui, se observă că scriitorii sărăciei, de la Slavici, la Rebreanu și Marin Preda, și-au ales personajele din lumea satului. Cu cât populația e mai disipată într-o multitudine de comune și sate, în loc să fie concentrată în câteva orașe, cu atât productivitatea și competitivitatea sunt mai reduse. Agricultura în sine are o eficienţă scăzută comparativ cu industria, dar tocmai din acest motiv e subvenţionată, fiindcă produce bunuri de care societatea nu se poate lipsi şi e necesar să-i fie compensat diferenţialul de productivitate.
În fine, nici gândirea şcolii ardelene mulată de secole pe interesele europene nu ne-a ajutat prea mult să creăm bogăţie în stil american, în loc să administrăm sărăcia cam cum procedează nemţii.
Totuşi în perioada interbelică, deși clasa politică arăta cam la fel, economia se stabilizase și funcționa pe principii autentice de piață.
Din câte se vede, modelul de urmat suntem tot noi, însă aș schimba un pic perspectiva discuției pentru a o purta în termeni de bunuri tradable și non-tradable. Primele se pot exporta și producerea lor e „validată”, practic, de piețe capitaliste din afară. Din păcate însă, cele mai multe companii românești ce le puteau furniza au sucombat în perioada „Nu ne vindem țara!”. Când au venit „vremurile” europene și am renunțat la sloganurile naționaliste, am realizat privatizarea cu zona non-tradable. Ba chiar am avut grijă să devină așa și ceea ce putea fi tradable. În loc să transformăm resursele energetice în marfă de export, sub formă de plastic prelucrat petrochimic, le-am dat populației la prețuri care urmează trenduri diferite față de ceea ce se vede pe piețe capitaliste străine. Am abuzat că sunt non-tradable prin intermediul fiscalității, selecției adverse și unor instituții create special pentru acest scop.
Puteam foarte bine să importăm materii prime pentru consumul non-tradable și să ne concentrăm industria spre exterior, după cum au procedat polonezii. Da, numai că pentru asta trebuia să facem exact ca ei, să privatizăm mai ales zona tradable și nu invers. Cam la fel au făcut și cehii, care, la fel ca și ceilalţi estici, au generat surplus de capital şi vin acum la noi pe post de investitori.