Un tânăr român, devenit poet cunoscut în Spania, vindecă prin ceea ce așterne pe hârtie. Miguel Gane sau Mihai, așa cum îl chema în țară, a primit mărturii de la multe femei abuzate care i-au spus că una dintre poeziile lui le-a dat curaj să spună ce trăiesc. Recunoștința celor care afirmă că și-au găsit liniștea îi aduce satisfacția că și-a dus misiunea la capăt.
Plecat din țară de la vârsta de 9 ani, Miguel Gane a împlinit de curând 23 de ani și este un român căruia Spania i-a dat ocazia să se afirme. Povestea argeșeanului a devenit virală după ce a apărut la Euronews. Unul dintre reporterii cunoscutului post internațional de știri l-a rugat să povestească ce a trăit el ca și copil nevoit să se adapteze în altă țară și cum și-a descoperit identitatea departe de casă.
Avocatul devenit poet feminist
Acum, privind totul prin ochii de adult, Miguel este convins că România nu i-ar fi putut oferi ce a găsit în Madrid. Plecat din Lerești, o comună de lângă Câmpulung Muscel, tânărul a început să scrie la vârsta de 13 ani. Avea un profesor particular, un amic al părinților, care venea acasă să îl ajute cu materia în limba spaniolă, iar el a fost cel care l-a introdus și în literatură. Cadrul didactic scria în timpul liber, iar elevul de atunci a simțit nevoia să îl copieze. Astfel, s-a apucat și el să își aștearnă gândurile pe hârtie. Prima poezie a fost despre un măr din curtea natală, îi era dor să mănânce un fruct din locul în care crescuse. Acum, este licențiat în Drept și scrie versuri de dragoste, dar și despre lipsa iubirii, despre violența de gen și imigrație.
„Majoritatea poeziilor le scriu în limba spaniolă. Doar recent am tradus una în română. Sincer, am descoperit că îmi place cum sună limba noastră și sper ca, într-un viitor apropiat, să mă apuc să o studiez așa cum trebuie pentru a nu avea, în primul rând, greșeli de ortografie și a putea lucra cu siguranță. Cred că poezia mea cea mai citită a fost «Arde». Este un fel de steag pentru multe persoane, majoritatea femei, în cadrul protestelor și mișcărilor feministe din toată lumea. Am mai scris «Se llamaba Laura» / «Se numea Laura». Este un poem despre o femeie asasinată de un bărbat după ce a încercat să o violeze”, povestește tânărul, încântat de faptul că spaniolii nu au făcut diferența de naționalitate și i-a interesat doar ce a avut el de spus.
„Mulți mi-au spus că versurile mele i-au salvat, în special femei. Multe sufereau în tăcere: bătăi, control. Și, după ce au citit cartea mea, au simțit că singura dragoste pentru care merită să lupți este cea proprie”, spune Miguel.
Sărbători departe de casă
Nici Paștele și nici Crăciunul nu îl aduc pe Miguel la Lerești. Spune că nu are ocazia să vină pentru că timpul este scurt, dar vine în fiecare vară. Atunci își ia concediu chiar și o lună. În România, îl așteaptă în pragul casei bunicii și unchii, dar regăsește aici și mulți colegi din școala generală, căci a apucat să facă în țară primele patru clase.
„Sper ca povestea mea să îi inspire pe copiii români să lupte pentru visele lor. Nu le voi spune că orice este posibil, pentru că nu este, dar există lucruri pentru care merită să te străduiești şi, dacă o faci cu plăcere și încredere, chiar dacă nu reușești, ai câștigat ceva.
„Eu nu știu dacă în 5 ani voi putea trăi din literatură, dar momentul în care sunt acum este ceva la care eu visam de mult timp. Carpe diem, nu? Îi mai pot îndruma (n.r.- pe copiii români) spre curiozitate. Cred că trăim într-o lume cu multe oportunități, dar conformismul este o problemă gravă, mai ales între noi, tinerii. Nu aștepta ca altul să facă pentru tine ceea ce tu însuți poți face”, mai spune poetul.