Nouriel Roubini, supranumit Dr. Doom, care a susținut foarte de curând o prelegere în România, și-a câștigat reputația după ce a anticipat cu destulă exactitate, în 2005, criza financiară urmată de recesiune economică mondială declanșată în 2007 ca urmare a dezumflării "balonului" pieței imobiliare americane, alimentată anterior de expansiunea creditelor ipotecare subprime. Ulterior, a continuat să emită analize confirmate în bună măsură de realitate cu privire mai ales la evoluțiile negative ale economiei mondiale.
Face asta din el un "profet" în sens propriu? Evident că nu. Roubini a sesizat de fapt foarte bine patternul ciclurilor de boom și bust ale economiei globale, iar restul este statistică, probabilistică și un pic de noroc.
Problema cu Roubini este că e un analist, dar și un susținător al mainstreamului, al status quo-ului, al repetării la nesfârșit a ciclului de creștere și contracție. De vreme ce matricea de declanșare a crizelor, constând în acumulare de malinvestiții din cauza ieftinirii artificiale și înșelătoare a banilor, se menține, cu cât dispui de mai multe date istorice cu atât poți ghici mai cu acuratețe perioada de declanșare a celei care urmează să vină.
Iar dacă ai devenit atât de competent la acest joc, aproape că se poate spune, cu o glumă cinică, că ai tot interesul să nu se oprească niciodată ciclul.
Asta pentru că, de mulți ani, pare că Roubini propune ca soluții de ieșire din crize sau de prevenire a acestora exact genul de politici care le declanșează. Și care se reduc, în esență, la o combinație de relaxare a politicii monetare cu stimulente fiscale. Cele două fiind, evident, în strânsă interdependență. Pe scurt, riscul de explozie a bulelor trebuie prevenit nu înlăturând cauzele de substanță care provoacă bulele, ci reumflându-le.
Mai mult chiar, când a fost acum la București, Roubini a spus că există și un aspect pozitiv al acumulării riscurilor geopolitice precum războiul comercial SUA - China, Brexitul și tensiunile cu Iranul. Și anume acela că temerile și incertitudinile investitorilor, cauzate de aceste evoluții, au obligat marile bănci centrale ale lumii să își reia măsurile de relaxare a politicilor monetare, de reducere a dobânzilor și de amplificare a operațiunilor de relaxare cantitativă, prin cumpărare de obligațiuni.
Poate că, într-adevăr, cui pe cui se scoate. Dar în economie e mai bine să te lași de-a binelea de excese.
O ultimă precizare este aceea că Roubini 2019 e diferit de Roubini 2005, fiind mult mai precaut în declarații și predicții, ceea ce creează impresia că își administrează cu mare atenție aura de Dr. Doom.