Vama Veche își începe recuperarea după sezonul estival, aproape cinci luni în care a gâfâit temeinic. Aglomerație, multe mașini, multă mizerie, mult fum și, mai ales, multă gălăgie. Până în luna mai a anului viitor, micul sat redevine locul pustiu din sudul litoralului, așa cum era pe vremuri, înainte să devină stațiune. Pentru Vama Veche urmează șapte luni de relaxare.
„Nici n-am plecat și deja mi s-a făcut dor de Vama de anul viitor”, zicea un vamaiot privind marea. „O să-mi lipsească. Și e mult până la anu’... Mult de tot. Dar tot mai fac o baie înainte să plec. Merg acasă cu pielea sărată”. Cam asta a fost atmosfera în ultimele ore de Vamă din 2021, dominate de o nostalgie generală.
Puținele terase rămase deschise se pregătesc și ele să tragă obloanele, să adune mesele și băncile, se încarcă în dube aparatură electronică, boxe, frigidere, vitrine frigorifice... tot ce trebuie luat. În capătul dinspre nord al plajei mai sunt câteva corturi. Vor dispărea și ele. Vama Veche nu mai are nimic de oferit anul ăsta, are nevoie și ea de odihnă. „Dacă s-ar curăța și nisipul... Cred că nu a fost vreodată curățată plaja asta. Nici nu cred că a interesat pe cineva treaba asta”. Sunt chiștoace în nisip de ani și ani. Mărci de țigări care nu mai există de mult timp și-au lăsat amintirea în nisipul din Vamă. „Îți mai aduci aminte că în mai am găsit în nisip un pachet de Snagov? De câți ani nu se mai produce Snagov? De 20 de ani? Într-o zi am strâns o pungă de mucuri și capace de bere din nisip și nici nu s-a observat că aș fi strâns ceva. E prea multă mizerie”.
„Mai intrăm o dată în mare și plecăm? Sau mai facem încă o baie și mai bem încă o bere?”
Motto-ul ultimelor ore: „Încă una și mă duc”. Fie că este vorba de o ultimă bălăceală, fie că e vorba de o ultimă bere băută pe plajă, vamaioții se lasă greu convinși să plece. „O să prindem aglomerație”. „Și? Care-i problema? În Vamă mai stau puțin, acasă stau un an. De ce m-aș grăbi?”. Marea, liniștită și caldă, parcă te făcea dinadins să regreți că trebuie să pleci. Bașca, și vremea bună îmbie să nu te grăbești prea tare. Dialogurile de pe plajă, pline de regret. „Uite, frate, pe ce vreme mișto trebuie să plecăm. Nu este corect. Trebuia să fie cu furtună în ultima zi, să nu regreți”. „Lasă că de mâine se strică vremea”. „Mâine este o altă zi”
Vamaioți vs vamiști
Nu departe de grupul de vamaioți, un domn de aproximativ 60 de ani: „Așa-mi place mie Vama. Pustie. Eu vin aici din anii ’80, când locul era necunoscut. Dacă eram 10-15 oameni pe plajă ni se părea că este aglomerat. În anii ăia lanul de porumb începea de cum se termina zona cu nisip. Singurul loc unde se putea mânca ceva era rulota lui Ovidiu, pe locul unde este acum Stuf-ul. Ovidiu făcea cârnați, cartofi prăjiți și cafea. Avea un casetofon «Internațional», care, neavând curent, mergea numai cu baterii. Veneam cu zeci de baterii, noi, turiștii. Ne puneam casetele noastre, bateriile noastre... După o săptămână se aduna un sac de baterii uzate. Mai erau pescarii, care mai sunt și acum, și la ei mâncam pește proaspăt. Nu pot uita saramura de stavrid pe care o făcea Igor. Primul lucru pe care-l făceam când ajungeam aici era să mâncăm la pescari”. „Înțeleg că nu vă mai place locul”, zic eu. „Când am auzit că noile generații care au început să vină în ultimii ani își spun «vamaioți», noi, veteranii, ne-am zis că înțelegem total diferit Vama Veche. Noi vrem liniște și intimitate, ei vor gălăgie și aglomerație. Așa că ne-am spus «vamiști», cei care veneam aici cu mult înainte de Revoluție”.
Invazia de la eclipsă
Vama Veche a început să fi cunoscută după Revoluție, însă marele bum a fost invazia de la eclipsa de soare din 1999. Pentru că în Vamă eclipsa a durat cel mai mult, locul a fost invadat de peste 25.000 de turiști, care au descoperit cu ocazia asta și locul acesta pustiu, loc în care au început să revină. Vama a devenit ușor-ușor atractivă și pentru afaceriști. S-a cumpărat teren și au început construcțiile. Prima vilă construită în Vamă, la începutul anilor ’90, „Lyana Place”, i-a șocat pe vamiști: „Uite ce vilă de mitocan și-a făcut și ăsta!”. Și „Mitocanul” i-a rămas numele, folosit și acum, chiar dacă proprietarii sunt acum alții. Până la eclipsă, în Vamă erau trei terase: „Mitocanul”, „Bibi” și „La Stuf”. După anul 2000, de la an la an au apărut noi și noi construcții. „Când au fost desființate unitățile militare de aici, Vama s-a extins. A apărut Corsarul, apoi hotelul ăla care s-a construit exact în fața lui «Bibi» și ne era teamă că, în câțiva ani, locul acesta se va aglomera. Lucru care s-a întâmplat”, mai povestea vamistul.
„Pleacă ei, venim și noi un pic”
„Mai durează o zi de forfotă, cu închisul restaurantelor și teraselor, după care va fi liniște. Vamaioții nu rămân dacă n-au terase. Noi, vamiștii, n-avem nevoie de terase. După ce pleacă ei putem veni și noi să ne bucurăm de liniștea de pe vremuri încă o săptămână-două, cât ne ajută vremea. Să nu mă înțelegeți greșit. Nu am nimic cu ei. S-au schimbat generațiile. Nu pot spune despre ei că «au stricat Vama» pentru că au schimbat Vama după plăcerea și așteptările lor. Altă generație, alt fel de distracție. Nici nu pot spune că «ne-au invadat» pentru că și noi «am invadat» acest loc la rândul nostru. Ei au o vârstă, noi cu 20-30 de ani mai mult. Noi cu tabieturile noastre, ei cu plăcerile lor. Dacă aș fi fost de vârsta lor, probabil că aș fi fost și eu ca ei”, zice vamistul, uitându-se la ceas. „E ora 16.00. În două ore va fi liniște. Apoi mergem la pescari, ne așteaptă o saramură. Nu ne interesează terasele. Să avem un market de unde să putem cumpăra una-alta, să avem unde să bem o cafea dimineața”. Și dacă se strică vremea?, îl întreb. „Important este să nu vină o furtună mare. Prognoza meteo zice că vreo 10 zile putem sta fără probleme, va fi vremea bună. Dacă vine o ploicică... asta nu ne sperie. Potop să nu fie”. „Când reveniți anul viitor?”. „Venim la începutul lunii aprilie până pe 1 mai. Când se aglomerează, noi plecăm. Apoi prin mai-iunie venim de luni până vineri. În weekend e prea mare înghesuiala”.
La clătite, înainte!
Pe drumul principal, botezat de vamaioți „Bulevardul Magheru” e ultima forfotă. Cozi la ultimele tarabe unde se mai gătește câte ceva de mâncare. Se ia la pachet sau se servește pe loc, așezat pe bordură. Clătitele par să aibă cel mai mare succes. „O să-mi fie dor de astea cu cașcaval și șuncă. Cu o de-asta nu mai aveam nevoie de mâncare până seara. E mare, ieftină și sățioasă”, spune un vamaiot cu un rucsac imens în spate. Când revine? „Pe 1 mai, evident! Abia aștept”. „Vii de mulți ani aici?”. „De trei ani și este la fel de bestial. Am făcut atunci petrecerea de Bac aici cu toată clasa. Până acum trei ani mergeam în Costinești, dar nu-mi mai place acolo”. „Cum ți s-a părut schimbarea din ultimii trei ani?”. „Foarte tare! Terase noi. Asta e mișto de tot. Să ai cât mai multe opțiuni”.
Mai jos, pe „Magheru”, zeci de motocicliști, la ultima petrecere. „Noi o să mai trecem pe aici, dar doar în trecere. De stat peste noapte, tocmai la anu’. Acum ne luăm rămas-bun de la mare. Păcat că nu-s valuri mari. Zici că e lighean marea”.
Patronii de terase: „A fost un an bun”
Spre capătul din sud, câțiva muncitori la strâns scaune și mese. Patronul, cu indicațiile: „Nu le trântiți, avem nevoie de ele și anul viitor”. „Cum a fost anul ăsta”, îl întreb. „A dat bunul Dumnezeu să fie bine. Chiar foarte bine. Am avut plin seară de seară. Față de anul trecut, când am avut sezon scurt și restricții. Și anul ăsta au fost, că a trebuit să închidem la ora 2 noaptea, dar ne-am scos. Au fost zile, ohooo!, în care ieșea fum din noi. Nu făceam față cu servirea. Mai ales în weekend. Am avut și noroc cu vremea. Nu-mi aduc aminte să fi plouat de când am deschis, la 1 iunie. Anul viitor deschidem mai devreme, o să și extind terasa, aduc mai multe hamace... O să fie și mai bine”.
2022, cu sporturi pe apă
Patronul de lângă, în „inspecție”: „Mai ai mult de strâns? Hai să-ți arăt ceva. Uită-te pe apă. Uite câte caiace și paddle board-uri sunt în larg. Ar trebui să investim în de-astea, să nu ne năpădească alea motorizate, ca în Mamaia. Ce zici?”. „Eu am două, dar nu sunt gonflabile. Le-am lăsat unui vecin, acasă la Constanța, să se dea cu ele cu fiu-su, dar cred că le aduc la anu’. Ne cuplăm să luăm 4-5 caiace? Am tot văzut vara asta. Cred că-s mai rentabile decât șezlongurile. Astea se rup des”.
Ritualul de la plecare
Grup de vamaioți greu de urnit spre casă: „Atenție la mine! Înainte de plecare, luăm Vama de la cap la cap și bem câte o bere și fumăm o țigară în fața fiecărei terase în care ne-am îmbătat”. „Atunci ia 1.000 de beri și 10 pachete de țigări, iar de plecat, plecăm poimâine”.
Conform statisticilor Poliției, în weekend ajung în Vamă peste 15.000 de turiști, existând și vârfuri de circa 20.000.
Am băut non-stop. E o vorbă strămoșească. Ca să nu te doară capul de la mahmureală nu trebuie să te oprești din băut. La mine funcționează.
Vamaiot
Cum mă vezi aici n-o să mă vezi niciodată în București. Acolo sunt corporatist, salut lumea pe stradă, umblu la cravată și costum... Aici mă descătușez.
Vamaiot