Jurnalul.ro Sport Fotbal international Să apelăm la iconițele lui Tata Puiu

Să apelăm la iconițele lui Tata Puiu

de Adi Munteanu    |   

​​​​​​​Zi decisivă pentru evitarea retrogradării în Divizia C a Europei, cu ochii pe două rezultate, zi în care vom fi și suporterii naționalei Muntenegrului, singura care ne mai poate salva. Desigur, cu condiția ca și naționala României să scoată cel puțin un egal. Calculele sunt simple. Dacă Muntenegru învinge Finlanda, nouă ne este suficient și un egal în Giulești. Un rezultat de egalitate la Podgorița, ne obligă să învingem Bosnia, iar dacă noi pierdem sau Finlanda învinge retrogradăm direct în Liga C. Pentru toate aceste situații trebuie să se alinieze mai multe astre și, cum sugera un suporter, să apelăm și la iconițele lui Tata Puiu.

Egalul de la Helsinki rămâne în statistici doar la capitolul „rămânem neînvinși cu finlandezii”. Puțin față de pretențiile suporterilor naționalei, care suporteri au răsuflat ușurați când au văzut componența grupei din Liga Națiunilor, cu Bosnia, Muntenegru și Finlanda, cea mai favorabilă tragere la sorți pentru noi din istorie. „Cu grupa asta nici nu avem nevoie de antrenor”, glumeau fanii naționalei. Se pare însă că șefii federației au luat în serios gluma și s-au jucat de-a numirea antrenorilor până când din favoriții grupei am ajuns la retrogradare.

Bilanț devastator

De la îndepărtarea lui Victor Pițurcă, la începutul primului mandat de președinte al FRF al lui Răzvan Burleanu, naționala României a fost în picaj continuu. Nici Anghel Iordănescu (2014-2016), nici Christoph Daum (2016 - 2017), nici Cosmin Contra (2017 - 2019), nici Mirel Rădoi (2019 - 2021) n-au reușit redresarea situației. La începutul anului a fost numit Edward Iordănescu crezându-se că se va schimba. Rezultatele au continuat să fie slabe, unele chiar catastrofale, vezi meciul România - Muntenegru 0-3. În ultimii ani, reprezentativa noastră a nimerit doar câteva reprize bune care uneori chiar ne-au făcut să visăm frumos. Dar finalul a fost mereu același: dezamăgire. Meciul de diseară ar trebui să însemne sfârșitul experimentelor, iar dacă astrele se vor alinia și vom scăpa de retrogradare, singura concluzie ar fi că ne-a trecut glonțul pe la ureche.

Totuși, fie că retrogradăm, fie că ne salvează Muntenegru, trebuie o schimbare masivă și la Federația Română de Fotbal, și la echipa națională, începând cu Burleanu și Stoichiță, continuând cu Edi Iordănescu și lotul de jucători.

Amintiri plăcute și triste cu Bosnia

Ultimul succes al nostru în fața Bosniei datează din 2011. Dacă ne uităm pe echipa de start din acel meci, despre care se zicea că este „generația pierzătoare”, ne ia durerea de cap comparând-o cu echipa actuală. Atunci îi aveam în teren pe Mutu, Sânmărtean, Bourceanu, Raț, Săpunaru, Tamaș, Marica, Gardoș, Tătărușanu și tot nu reușeam mare lucru în Europa. Dar băteam Bosnia cu 3-0, goluri Marica (2) și Mutu. A fost ultimul meci al lui Răzvan Lucescu pe banca naționalei. I-a urmat Pițurcă pentru trei ani și odată cu plecarea lui s-au terminat și performanțele. A început însă epoca promisiunilor neonorate, a vorbelor în vânt și a rezultatelor catastrofale. Iordănescu junior are obligația diseară să oprească această cădere și suita de rezultate catastrofale. Bosnia ne-a învins în iunie cu 1-0, meci în care Niță a scos încă 3-4 mingi grele. Muntenegru ne-a dat cinci în iunie și iar ne-a scos portarul Niță să nu luăm mai multe. Am avut noroc în dubla cu Finlanda, când, în tur, tot Niță ne-a scos. Diseară nu-l mai avem pe Niță în poartă, dar tot în portar ne punem speranțele, indiferent dacă va apăra Ionuț Radu sau Horațiu Moldovan.

Primul „11” = ultimul „11”

Oricum am lua-o, meciul de diseară trebuie să fie momentul de cotitură. Optimist vorbind, o retrogradare în Liga C ar putea însemna și un moment zero. Jucând cu echipe mai modeste, gen Luxemburg, Feroe, Kosovo, Letonia, Estonia sau Azerbaidjan, ne putem face mâna, cum se spune, și să pregătim o altă națională. Dar ce ne facem dacă ne bat și echipele astea. Mai mult, în Liga C putem da peste Macedonia de Nord, Bulgaria, Armenia sau chiar Suedia. Și atunci chiar că vom avea probleme. Mari de tot.

Pe cine va alege diseară Edi Iordănescu în primul „11”, care ar trebui să fie și ultimul lui „11” la națională? În poartă va miza probabil tot pe Ionuț Radu. El n-a avut mare lucru de apărat în Finlanda, iar golul nu i se poate imputa. Din linia de apărare ar trebui să dispară Bancu, eternul gafeur. Soluția cea mai la îndemână ar fi Camora pe stânga apărării. Fundașii centrali vor fi tot Rus și Nedelcearu, iar pe dreapta tot Rațiu. La mijloc însă trebuie neapărat să joace Stanciu alături de Răzvan Marin și Băluță sau Olaru, în timp ce în atac neapărat cu Alibec și Cordea. Și niște iconițe norocoase.

 

„Complexul lui Edi Iordănescu ca antrenor este că nu a jucat fotbal nici măcar la un nivel modest. Nu a jucat la națională, nu a antrenat la nivel înalt. Deci ce a determinat conducerea FRF să-l numească selecționer? Credeau că este Mourinho? Iată că nu este Mourinho.”

Suporter al naționalei

10 goluri a încasat naționala României de când a fost preluată de Edward Iordănescu și a marcat 4. Bilanțul celor șapte meciuri: o victorie, două egaluri și patru înfrângeri.

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri