Sfântul Antim Ivireanu s-a născut în 1650, din părinţi creştini. Acesta a primit numele de botez Andrei.
Acesta este adus în Ţara Românească în jurul anului 1690, de către domnitorul Constantin Brâncoveanu.
Atunci când a fost călugărit, Andrei a primit numele de Antim.
Ajunge conducătorul tipografiei de la București în 1691. În anul 1696 este numit egumen al Mănăstirii Snagov. Aici va întemeia o nouă tipografie.
În anul 1705, este ales episcop al Râmnicului, iar în 1708 devine mitropolit al Țării Românești.
A tipărit 30 de cărți în limba greacă, 22 în română, una în slavonă, 6 slavo-române, 2 greco - arabe, una greco-română și una greco-slavo-română, în total 63 de cărți.
Acuzat că ar fi avut legături cu austriecii și că ar fi uneltit împotriva lui Nicolae Mavrocordat și a turcilor, a fost arestat.
„Smerit și convins fiind, că numai datorită Milostivului Dumnezeu a ajuns vas ales lucrării dumnezeiești, Sfântul Părinte Ierarh Antim priveghea cu osârdie și fără de lene, ziua și noaptea și în tot ceasul, pentru folosul tuturor de obște, învățându-i și îndreptându-i pe toți cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreaptă. Podoabă a cărturarilor și dulce grăitor al înțelepciunii dumnezeiești în graiul românesc, Sfântul Ierarh Antim a adăpat poporul însetat de credință prin cuvântul său de învățătură, lăsând Bisericii noastre marele tezaur literar și teologic cuprins în Didahiile și predicile sale. Nesocotindu-i-se toate câte cu harul lui Dumnezeu a izbândit, Sfântul Ierarh Antim, pe nedrept a fost îndepărtat de toată lucrarea și ordinea arhierească și dezbrăcat de harul divin și scos din catalogul arhieresc”.
Patriarhul ecumenic l-a caterisit și a fost condamnat la exil în Muntele Sinai.
Turcii care îl duceau spre locul exilului l-au ucis pe drum, iar trupul sau a fost aruncat în răul Tungia, un afluent al Mariței, lângă Adrianopol.
Rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Antim Ivireanu
Stăpână de Dumnezeu Născătoare, împărăteasa cerului și a pământului, cinstea și slava creștinilor, ceea ce ești mai înaltă decât cerurile și mai curată decât soarele, Fecioară prealăudată, nădejdea celor păcătoși și liniștea celor loviți de valurile vieții, caută asupra poporului tău, vezi moștenirea ta, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, ci ne păzește și ne scapă de vicleșugurile diavolului, că ne-au împresurat întristările, nevoile și răutățile. Dă-ne mână de ajutor, Fecioară, că pierim. Îndură-te de noi, că pe tine te avem ajutătoare și la tine nădăjduim să-L îmblânzești pe Fiul tău cu rugăciunile tale preaputernice și nebiruite, ca să-Și întoarcă spre noi mila Sa cea bogată. Și pe toți să ne învrednicească a ne păstra viața cinstită și fără de prihană, pentru ca noi cu o gură și cu o inimă pe El pururea să-L mărim, iar ție să-ți zicem: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!". Amin.