Noile reguli vizează în special amestecurile de miere, pe eticheta cărora vor trebui trecute nu doar țările de proveniență, ci și ponderea în amestec, cu procentul exact al fiecărei componente, în ordine descrescătoare, la fel cum sunt trecute ingredientele unui produs alimentar.
Un nou proiect legislativ inițiat de patru deputați PSD și pus recent în dezbatere, la Senat, propune modificări importante la Legea apiculturii nr.383/2013.
Concret, modificările vizează modul de etichetare a mierii vândute în țara noastră, iar scopul măsurilor propuse este de a oferi o transparență mai mare pentru consumatori, în ceea ce privește calitatea mierii.
Etichete mai clare
Chiar dacă legislația obligă deja producătorii, procesatorii și comercianții să afișeze vizibil pe etichetă originea mierii, în prezent, multe produse aflate pe rafturi folosesc formulări generale precum „amestec de miere din UE și din afara UE”, fără detalii concrete.
Noul proiect legislativ elimină această practică, obligând la transparență totală, iar principala schimbare propusă vizează modul în care este indicată originea mierii pe etichete.
Potrivit documentului, „în vederea informării corecte a consumatorilor și a prevenirii inducerii în eroare”, producătorii vor fi obligați să menționeze clar, în câmpul vizual principal, țara sau țările „în care mierea a fost recoltată”.
Reguli stricte pentru amestecuri
Una dintre cele mai importante modificări se referă la amestecurile de miere provenite din mai multe țări. În aceste cazuri, eticheta va trebui să includă:
fiecare țară de origine, în ordinea descrescătoare a ponderii în amestec;
procentul exact al fiecărei componente.
Inițiativa legislativă introduce și o marjă de toleranță de maximum 5% pentru fiecare componentă, calculată pe baza documentelor de trasabilitate ale operatorului economic.
Pentru situațiile în care mierea provine din mai mult de patru țări, vor fi indicate procentele doar pentru primele patru țări, cu condiția ca acestea să depășească împreună 50% din cantitatea totală a amestecului.
Restul țărilor vor fi menționate fără procent, dar în continuare în ordine descrescătoare a ponderii lor, conform documentului.
Excepție de la aceste noi reguli vor face ambalajele mici. Mai exact, pentru ambalajele de până la 30 de grame, proiectul introduce o altă etichetare: folosirea codurilor internaționale de țară (ISO), formate din două litere.
„În cazul ambalajelor care conțin o cantitate netă de miere de cel mult 30 grame, indicarea țărilor de origine se poate realiza prin utilizarea unui cod standardizat format din două litere, stabilit potrivit standardului internațional ISO 3166-1, cod alfa-2, în vigoare la data etichetării”, stipulează proiectul de lege.
Această măsură are rolul de a evita supraîncărcarea etichetelor, dar păstrează obligația de informare.
În 2025, producția de miere a scăzut dramatic
Inițiativa vine într-un moment critic pentru apicultura autohtonă - una dintre ramurile agriculturii cu cele mai vechi tradiții, care a fost afectată de scăderea drastică a producției și de presiunea importurilor ieftine.
„În medie, în România se produc 20.000 tone de miere anual, cantitate care clasează țara noastră pe locul 3 în Europa, după Spania și Germania, iar efectivele au ajuns la aproximativ 1,47 milioane de familii de albine. Aproape 40.000 apicultori sunt înregistrați la nivel național și peste 60% dintre ei sunt membri ai Asociației Crescătorilor de Albine cu un efectiv de 900.000 de familii de albine.
Din producția de miere la nivel mondial, Uniunea Europeană acoperă aproximativ 13%. Anul 2025 s-a dovedit unul extrem de dificil pentru apicultura românească cu pierderi masive atât la producția de miere, cât și la efectivele de albine. Producția de miere în 2025 a fost de 30% dintr-un an normal, ceea ce înseamnă o scădere cu 70%”, se arată în expunerea de motive.
De asemenea, inițiatorii subliniază că problema a fost amplificată de importurile masive de miere ieftină care a pus o presiune și mai mare pe apicultorii din țara noastră.
Alinierea la legislația europeană pentru combaterea practicilor înșelătoare
În același timp, autorii proiectului arată că inițiativa legislativă face parte dintr-un proces mai amplu de armonizare cu legislația Uniunii Europene.
Mai exact, modificările propuse transpun o directivă europeană adoptată în 2024 (Directiva 1438/14 mai 2024, care a modificat Directiva 2001/110/CE din 20 decembrie 2001 privind mierea), ce urmărește combaterea practicilor înșelătoare din piața mierii.
Comisia Europeană a revizuit regulile de etichetare tocmai pentru a proteja consumatorii și pentru a reduce pierderile financiare suferite de apicultori din cauza produselor de calitate îndoielnică, se precizează în expunerea de motive.
Noile reguli ar putea avea un impact semnificativ atât asupra consumatorilor, cât și asupra producătorilor:
consumatorii vor putea face alegeri mai informate, știind exact ce cumpără;
apicultorii români ar putea beneficia de o concurență mai echitabilă;
produsele de calitate inferioară sau fals etichetate ar putea fi mai ușor identificate.
Inițiatorii consideră problema una presantă, astfel că au cerut dezbaterea și adoptarea legii „în procedură de urgență”.
Problemele majore ale pieței mierii din România
Sectorul apicol românesc se confruntă de ani buni cu dificultăți serioase, multe dintre ele legate de importuri și de lipsa transparenței:
- Importuri masive de miere ieftină. Cantități mari de miere din afara Uniunii Europene ajung pe piața românească la prețuri foarte scăzute, punând presiune pe producătorii locali. Cea mai mare parte a mierii importate în UE provine din China, urmată de Ucraina, Argentina, Mexic și Cuba.
- Amestecuri greu de identificat. Multe produse sunt etichetate generic, fără a indica exact proporțiile sau originea mierii, ceea ce face imposibilă evaluarea calității.
- Suspiciuni privind calitatea. Există frecvent suspiciuni legate de falsificare sau de utilizarea unor produse care nu respectă standardele europene. Mai exact, mierea este adesea amestecată cu siropuri de zahăr (din orez, grâu sau sfeclă de zahăr) pentru a crește volumul și a scădea prețul de producție, menținând în același timp un aspect de miere naturală.
- Concurență neloială. Apicultorii români, care respectă reguli stricte și au costuri mai mari, sunt dezavantajați în fața importurilor ieftine.
- Lipsa încrederii consumatorilor. Confuzia creată de etichetele neclare afectează încrederea publicului în produsele apicole, inclusiv în cele autohtone.
Un studiu al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) a arătat că aproximativ 46% din mierea importată în UE este falsificată.