Avea şi dânsul trei feciori şi i-au plecat toţi trei deodată, la tabără, sărmanul tată! Căprarul vechi îi iese-n prag. “-Ce-mi face Radu?”, el întreabă. Că Radu-i este cel mai drag. “E mort, el a căzut la Plevna în cel dintâi şirag!”. “- Dar George-al nostru cum o duce?” “- Sub glie, taică, şi sub cruce, lovit în piept d-un iatagan!” “- Dar bietul Mircea?” “- Mort şi Mircea prin văi pe la Smârdan!” El a plecat gemând p-afară şi-mpleticindu-se pe scară chema pe nume pe băieţi. Soldaţi treceau făcând paradă şi-atunci, deştept, privi la ei şi-şi duse pumnii strâns pe tâmple: “Trei, Doamne, şi toţi trei!”. George Coşbuc, Român cât Munţii Apuseni, odihneşte-ţi fruntea pe versurile tale, împărtăşanie pentru neamul românesc! Ce bine a versificat sufletul românesc, bun, blând, primăvăratec încântătorul George Topârceanu! “Pe lângă garduri s-a zvântat pământul şi ies gândacii Domnului pe zid, ferestre amorţite se deschid să intre-n casă soarele şi vântul. Ies gospodinele, iuţi ca albinele, părul le flutură, toate dau zor, unele mătură, altele scutură colbul din pătură şi din covor. Un zarzăr mic în mijlocul grădinii şi-a răsfirat crenguţele ca spinii, de frică să nu-i cadă la picioare din creştet valul subţirel de floare. Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste câmpuri şi poeni!” George Topârceanu, sprijină-ţi nemurirea pe o boare ce-a stârnit de prin ponoare puful păpădiilor şi informează-ne perpetuu că Mişu Şt. Popescu vrea să divorţeze, lung prilej de vorbe şi de ipoteze! Şi fiindcă am murmurat pios “Veşnica Pomenire” pentru acei George superbi, plutind cu rimele lor prin Înalt, să nu uităm de alţi Gheorghe cu talentul de veghe aici pe pământ întru bucurarea sufletelor româneşti. Simbol de Românie inimitabilă, Tudor Gheorghe a concertat de ziua lui la Piatra-Neamţ şi apoi a pornit spre marele recital de la Bucureşti. “Muică, suntem neam de piatră când e vorba despre vatră, Dunăre dacă n-aveam, Jiul Dunăre-l făceam!“ Să nu-l întristăm cu uitare pe fenomenalul Gheorghe Zamfir, în mâna căruia naiul a plâns în “de ce m-aţi luat de lângă boi, de ce m-aţi luat de-acasă?”. Zamfir a cântat Ciocârlia în gigantica sală-scoică de la Sydney, fără microfon, acompaniat de o orgă gigant cu zeci de tuburi de peste 10 metri, a cântat la nai până i-a venit sângele-n gură.