Sunt puțini iubitori ai sportului care să nu fi auzit, măcar în reacăt, de Iolanda Balaș. Născută în 1936, la Timișoara, sportiva româncă avea să facă istorie în atletism, dominând fără echivoc proba de săritură în înălțime.
Înaltă de 1,85 m, antrenată de fostul săritor János Sőtér, care devine mai târziu soțul ei, va rămâne în istorie pentru performanțele sale. Între 1957 și 1967, Iolanda Balaș a învins în 150 de întreceri consecutive[7], depășind recordul său mondial de 14 ori, purtîndu-l de la 1,75 m la 1,91 m.
Historia.ro ne aduce în atenție un incident legat de participarea atletei al Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960. De fapt, istoria a inceput cu câțiva ani înainte, în 1956, când atletului Ioan Söter, căruia i s-a refuzat deplasarea la J.O. de la Melbourne, din cauză că fratele său era stabilit de mai multă vreme chiar în Australia.
Sigur, vorbim despre un atlet valoros, dar vorbim mai ales despre cel care era antrenorul Iolandei Balaș. În consecință, Ioli – care doborâse primul ei record mondial, cu 1,75m, în iunie 1956 – a plecat la Olimpiadă fără antrenor, ocupând astfel doar locul 5 la Melbourne!
E greu de spus cum a primit marea campioană acest eșec, dar răspunsul ei s-a multiplicat în alte 10 recorduri ale lumii, în anii care au urmat până în iulie 1960, când bătea la ușă Olimpiada de la Roma! Și, credeți sau nu, conducerea F.R. Atletism a anunțat-o că va merge din nou la Olimpiadă fără antrenor! Ce-a făcut Ioli?
...................