Am renunțat de mult să mai pun la suflet orice ,,hai mai repede, tataie’’, pe care mi-l azvârle, după ce îmi aplicase ghionții aferenți, câte un tânăr frumos și liber grăbit sa ajungă la clubul de fițe unde își face veacul. După cum nu mă mai mir când văd stând în picioare, în autobuz, în tramvai sau în metrou, oameni de vârsta mea, iar câte o fătucă sau un băiețandru nu binevoiesc să le ofere locul. Pentru ca, atunci când cineva le-ar atrage atenția, să răspundă că babalâcii ar face mai bine să stea acasă, fiindcă îi caută doamna cu coasa… Ca să nu mai vă mai povestesc de câte ori mi-am făcut cruce că am scăpat să nu mă lase una cu pământul - pe trecerea de pietoni și la culoarea verde a semaforului - un imberb sau o top modelă de anturaj, foarte adânciți în convorbirea telefonică pe care o purtau fix în timp ce conduceau, cu 120 la oră, un bolid de ultimul răcnet. Desigur, nu putem trece nepăsători peste asemenea dovezi de agresivitate și de lipsă a unui elementar respect față de noi, cei de vârsta a III-a. Dar, de aici și până la arunca sudalme grele peste tot ce înseamnă tineret, este o cale foarte lungă. Am respins, resping și voi respinge generalizările pripite și cârcoteala ,,iaurțită în autoritate’’(cum bine mai spune Gr. C. Moisil) de genul ,,tineretul din ziua de azi sare calul și face numai nefăcute!’’
Cu totul altfel stau, însă, lucrurile atunci când un student la facultatea de științe politice a Universității București, Andrei Nicolae Popa, după ce propune boicotarea, în mass media, a referendumului despre familie, lansează următorul mesaj imperativ:,,Să ne asigurăm că părinții și bunicii noștri mai slabi de minte stau acasă în cazul potențialului referendum’’.
Frapează, în primul rând, echivocul sintagmei ,,părinții noștri și bunicii noștri mai slabi de minte’’, din care nu rezultă dacă ea se referă la toată populația de vârsta a III-a scumpei noastre patrii sau numai la unii dintre noi. De aceea, cred că domnul Andrei Nicolae Popa trebuie să precizeze dacă îi include aici și pe părinți, respectiv pe bunicii tinerilor frumoși și liberi, între care bag seama că se înscrie și domnia sa? În asemenea împrejurare, cine și în funcție de ce criterii ar putea să pună diagnosticul și să decidă? Tot tinerii frumoși și liberi sau direct domnul Andrei Nicolae Popa?
Mai mult sau mai puțin întâmplător, o asemenea afirmație este foarte aproape de un alt slogan predilect al unor conștiințe intransigente care îi incriminează pe părinți și pe bunici- și ei, tot ,,slabi de minte’’!- pe motiv că, votând PSD și ALDE sau mai nou, criticând abuzurile DNA, readuc ,,ciuma roșie’’ în România!
Dacă expresia care a șocat și a revoltat - ,,părinți și bunici mai slabi la minte’’- era aruncată în spațiul virtual de un fițos cu veleități elitiste sau de o divă de plexiglas nu m-aș fi mirat și, cu atât mai puțin, m-aș fi considerat să îi răspund. Vorba românului: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Dar, din moment ce ea vine de la un student al facultății de științe politice și mai cu seamă de la un lider al studenților, atunci cred că trebuie să discutăm subiectul cu multă atenție. Pentru că, oricât de non-conformiste s-ar dori să fie considerate, asemenea aserțiuni exprimă o anume viziune politică și socială care induce grave discriminări civice, fapt care trebuie să ne pună cât se poate de serios pe gânduri. Pentru o bună înțelegere a lucrurilor, nu ar strica, zic eu, să ne amintim că, în urmă cu nici doi ani, tânărul domn Andrei Nicolae Popa,care, pe atunci, se declara simpatizant al PSD, se declara ,,profund revoltat’’ de cele văzute la congresului partidului din toamna lui 2015. Mai precis, în ziua de 18 octombrie 2015, zi pe care a numit-o ,,cea mai neagră zi din viață’’. Adăugând impresiilor generale câteva portrete ale unor anumiți lideri ai partidului social-democrat, redactate în termeni câtuși de puțin academici. De exemplu, despre Gabriela Firea, se afirmă că este ,,o femeie care scuipă venin și prostie’’. Din aceleași relatări reieșind însă un alt fapt semnificativ și anume că, atât Gabriela Firea cât și alte persoane admonestate de intransigentul Andrei Nicolae Popa, sunt cele cu care o anumită persoană din cercul său de prieteni a avut serioase divergențe de opinie. Divergențe care s-au soldat cu o categorică despărțire de drumuri. De unde domnia sa tras concluzia că prietenul său ar fi fost sancționat pentru ,,delict de opinie’’!
Pe bună dreptate ne putem întreba dacă ideea unor măsuri asiguratorii pentru ca persoanele ,,mai slabe de minte’’ să nu voteze la eventualul referendum sau, poate, și la viitoarele alegeri, nu este, și ea, tot un fel de sancționare a acestor cetățeni și tot pentru un ,,delict de opinie’’? Ceea ce mă face să cred că adevăratul motiv- nemărturisit, bineînțeles- este că votul acestor cetățeni, foarte mulți de vârsta a III-a, ar putea determina rezultate pe care tineri frumoși și liberi, așa cum este și domnul Andrei Nicolae Popa, nu le doresc.
În replică la incidentele petrecute în ziua pe care domnul Andrei Nicolae Popa a numit-o ,,cea mai neagă zi din viață’’, domnia sa anunța, în aceleași rememorări reluate și în câteva gazete de profil, că se va dedica trup și suflet ,,construirii unui hub al social democrației, așa cum este ea în Suedia sau în Germania’’. Proiectul unei asemenea ,,social democrații progresiste’’ urmând să fie concentrat pe câteva obiective esențiale: ,,libertate a expresiei,libertate religioasă(stat secular),libertate de conștiință, justiție socială, egalitate de șanse, echitate socială, egalitate în fața legii, solidaritate față de cei tineri și bătrâni, solidaritate față de toți cetățenii statului tău’’.
Sincer să fiu, referirea la modelul suedez și la cel german m-a suprins plăcut și m-a dus cu gândul la anii de apogeu ai social democrației europene, ale cărei coordonate le găsim în cartea ,,La social-democratie de l*avenir’’, apărută , în 1976 la editura Gallimard. Lucrare care reunea opțiunile programatice ale celor trei lideri emblematici ai social democrației europene:germanul Willy Brandt, suedezul Olof Palme și austriacul Bruno Kreisky. Desigur, nu mă așteptam să regăsesc, la domnul Adrian Nicolae Popa, copiate, cuvânt cu cuvânt, temele și tezele susținute de cei trei eminenți oameni politici. Mă așteptam, în schimb, la o lectură critică, din care să recunoaștem elementele novatoare în măsură să ateste o contribuție românească la relansarea social democrației europene. Lucru deosebit de important cu cât aceasta se datora unui student român la o facultate de științe politice, care a beneficiat și de câteva stagii de pregătire peste hotare. Mă refer, desigur, la domnul Andrei Nicolae Popa. Am încercat chiar să pun între paranteze, neplăcutele impresii pe care mi l-au lăsat însemnările sale din 18 octombrie 2015, amintindu-mi că,peste numai o lună, mai precis la o ediție din luna noiembrie a emisiuni ,,Sinteza zilei’’, un tânăr domn, Andrei Nicolae Popa, student la facultatea de știința politice, comenta intempestiva demisie a lui Victor Ponta apreciind, foarte corect aș spune, că,, nu trebuia să demisioneze acum’’ și că ,,din punct de vedere al principiilor economice și al securității naționale, era momentul în care (Victor Ponta n.n.) să își asume și să gestioneze criza’’.
Se vede, însă, treaba că m-am înșelat sau, în cel mai fericit caz, că mai avem de așteptat până când viziunea eminamente social-democrată a domniei sale va depăși stadiul embrionar, cel al unor enunțuri de tipul ,,să ne asigurăm că părinții și bunicii noștri mai slabi de minte stau acasă’’. Aceasta fiind, deocamdată, singura aserțiune relevantă în ceea ce privește ambițiosul său proiect care, după cum menționam ceva mai înainte, și-a stabilit ca obiective esențiale ,,solidaritatea față de tineri și bătrâni’’ și ,,solidaritatea față de toți cetățenii statului tău’’.
Să nici nu ne mai fie de mare mirare dacă, atunci când va fi finalizat, vom constata că proiectul domnului Andrei Nicolae Popa omologhează modelul unic de solidaritate socială. Un model ,,cu două sau mai multe viteze’’.