Strugurii ursului este o planta erbacee originara din Orient, a carei radacina bogata in flavonoide, acizi fenolici, taninuri si oxalat de calciu. Extractul are efect laxativ, antiinflamator, astringent, antibacterian, diuretic, antihemoragic si tonic hepatic, fiind recomandat ca adjuvant in afectiuni gastrointestinale (constipatie, indigestie), in afectiuni biliare si in infectii bacteriene.
Strugurii-ursului reprezintă o plantă medicinală care a început să fie folosită încă din Evul Mediu. Frunzele arbustului, ovale și lucioase, recoltate la începutul verii, dar și fructele cărnoase, recoltate spre sfârșit de vară, sunt cele care combat și tratează afecțiunile tractului urinar, precum infecții ca cistita sau uretrita.
Beneficiile ceaiului din strugurii ursului
Această plantă este recomandată în mod special pentru gestionarea infecțiilor urinare acute și cronice, cum ar fi pielita, cistita și cistita purulentă, colibaciloza, disuria, prostatita și hipertrofia benignă de prostată.
În plus, strugurii ursului sunt eficienți în tratamentul litiazei renale, hematuriei, infecțiilor bacteriene venerică (blenoragie), inflamațiilor aparatului urinar (uretrite), gutei și infecțiilor intestinale.
Pentru a beneficia de proprietățile terapeutice ale strugurilor ursului, se pot utiliza diverse preparate, inclusiv pulberea totală, extractul complet, decoctul, infuzia și tinctura. De asemenea, pentru tratarea ulcerațiilor și infecțiilor vaginale, se recomandă spălături cu decoct concentrat.
Strugurii ursului au o acțiune antiseptică și dezinfectantă, manifestată în special la nivelul aparatului urinar. Aceste proprietăți se datorează arbutinei, principalul constituent al plantei, care inhibă dezvoltarea bacteriilor precum Citobacter, Enterobacter, Escherichia, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas și Staphylococcus. În plus, arbutina se scindează la nivel renal în glucoză și hidrochinonă, această din urmă având o puternică acțiune antimicrobiană.
Pe lângă efectele antiseptice, strugurii ursului au și proprietăți diuretice și astringente asupra tractului digestiv, fiind eficienți în reducerea acumulărilor de acid uric. Acțiunea specifică asupra calculilor și ulcerațiilor renale și vezicale este un alt beneficiu notabil al acestei plante.
Efecte secundare și precauții
Deși strugurii ursului oferă multiple beneficii terapeutice, utilizarea pe termen lung a preparatelor din această plantă nu este recomandată, datorită conținutului excesiv de hidrochinonă.
Utilizarea îndelungată poate duce la afectarea rinichilor. De asemenea, preparatele de strugurii ursului sunt contraindicate copiilor și femeilor însărcinate, din cauza proprietăților oxitocice. În doze mari, strugurii ursului pot provoca greață și vărsături, din cauza conținutului ridicat de tanin.
Pentru a evita efectele secundare nedorite, tratamentul cu strugurii ursului ar trebui să fie limitat la o perioadă de 7 zile și este recomandată o dietă alcalină pe durata tratamentului. Schimbarea culorii urinei, un efect secundar inofensiv, este un fenomen comun în timpul utilizării acestei plante.
Strugurii-ursului, planta medicinală declarată monument al naturii în România
Cu denumirea ştiinţifică de Arctostaphylos uva-ursi, arbustul creşte în zone montane şi în pădurile de pin din depresiunile alpine. În țara noastră, specia este declarată monument al naturii și este ocrotită în rezervaţiile de la Scărişoara (judeţul Alba) şi de la Răchitişul-Mare (judeţul Suceava).
Pe lângă prevenirea şi combaterea afecţiunilor renale şi genitale, există și alte beneficii pe care planta le are atât în tratamente interne (enterocolite, tuse, diaree, diabet zaharat), precum şi în tratamente externe (herpes, candidoză și altele). Totodată, în fitoterapie, frunzele de strugurii-ursului se folosesc sub formă de infuzii sau decocturi, arată aceeași sursă menționată mai sus.