Telefonul mobil poate distruge relația dintre părinți și copii. Descoperirea alarmantă făcută de psihologi după un studiu pe 600 de adolescenți
Un nou studiu arată că folosirea excesivă a telefonului mobil de către părinți poate afecta profund relația cu propriii copii. Adolescenții ai căror părinți sunt distrași frecvent de smartphone dezvoltă mai des un atașament nesigur, iar acest lucru poate avea consecințe asupra sănătății lor mintale și a relațiilor pe termen lung, potrivit Reduno.
„Mamă, mă iubești mai mult pe mine sau telefonul tău?”
Această întrebare, adresată de o adolescentă din Statele Unite mamei sale, a devenit punctul de plecare pentru o cercetare care ridică semne serioase de întrebare privind efectele utilizării excesive a telefoanelor mobile de către părinți.
Psihologii au vrut să afle dacă atenția constant îndreptată către smartphone în detrimentul copilului influențează relația dintre părinte și adolescent. Rezultatele, publicate în revista Frontiers, indică faptul că răspunsul este afirmativ, iar impactul poate fi unul de durată.
Cercetătorii au analizat răspunsurile a 600 de adolescenți
Pentru a înțelege mai bine fenomenul, autorii studiului au creat o metodă specială de evaluare numită Device Attachment Interference Scale (DAIS), adică „Scala interferenței dispozitivelor asupra atașamentului”.
Instrumentul măsoară modul în care adolescenții percep comportamentul părinților sau al principalilor îngrijitori în raport cu utilizarea dispozitivelor digitale.
La studiu au participat 600 de adolescenți americani cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani, considerați reprezentativi pentru populația generală din Statele Unite. Aceștia au completat chestionare privind relația cu părinții și felul în care percep folosirea telefonului mobil de către aceștia în timpul interacțiunilor zilnice.
Analiza răspunsurilor a scos la iveală o concluzie clară: cu cât părinții sunt mai absorbiți de telefon în prezența copiilor, cu atât adolescenții prezintă niveluri mai ridicate de atașament nesigur și mai multe dificultăți emoționale.
Cu cât părinții folosesc mai mult telefonul, cu atât copiii devin mai nesiguri
Cercetătorii au constatat că adolescenții care au acordat scoruri mari pe scala DAIS au raportat mai frecvent două forme de atașament nesigur: atașamentul anxios și atașamentul evitant.
Potrivit psihologilor, aceste tipare se pot menține și la vârsta adultă.
Persoanele cu un atașament anxios tind să caute permanent confirmare și siguranță din partea celor din jur, dezvoltând o teamă accentuată de abandon. În schimb, persoanele cu un atașament evitant preferă să păstreze distanța emoțională și evită apropierea afectivă pentru a reduce riscul de suferință.
Specialiștii atrag atenția că un astfel de stil de atașament este asociat, în viața adultă, cu o sănătate mintală mai fragilă, dificultăți în construirea unor relații stabile și un nivel mai redus al stării generale de bine.
În schimb, copiii care dezvoltă un atașament sigur au șanse mai mari să construiască relații sănătoase, bazate pe încredere și echilibru emoțional.
Psihologii avertizează că fenomenul nu trebuie ignorat
Autorii cercetării subliniază că studiul evidențiază o asociere și nu demonstrează în mod direct o relație de cauzalitate. Cu toate acestea, concluziile sunt suficient de importante pentru a justifica o atenție sporită asupra comportamentului digital al adulților.
Don Grant, psiholog clinician în cadrul Centrului pentru Cercetare și Inovație al Newport Healthcare din Tennessee, explică faptul că interesul pentru această temă a apărut după ce tot mai mulți adolescenți i-au povestit în cabinet despre sentimentul că telefonul mobil ocupă un loc mai important în viața părinților decât relația cu propriii copii.
Potrivit specialistului, smartphone-urile sunt omniprezente în viața generației de părinți de astăzi, iar modificări aparent mici în modul în care copiii percep atenția și disponibilitatea emoțională a adulților pot produce efecte negative care se acumulează în timp.
Nu este nevoie ca părinții să renunțe complet la telefon
Don Grant precizează că studiul nu transmite mesajul că părinții trebuie să lase imediat telefonul ori de câte ori copilul le solicită atenția.
În schimb, recomandarea este ca aceste momente importante să fie recunoscute și validate. Chiar și un răspuns scurt, contactul vizual sau amânarea utilizării telefonului pentru câteva clipe pot transmite copilului că este ascultat și că reprezintă o prioritate.
Specialiștii consideră că disponibilitatea emoțională este mai importantă decât simpla prezență fizică. Un părinte poate fi în aceeași încăpere cu copilul, însă dacă atenția îi este captată permanent de ecran, copilul poate percepe această situație ca pe o formă de respingere.
Fenomenele „tehnointerferență” și „phubbing” devin tot mai răspândite
Rezultatele studiului se înscriu într-o direcție tot mai analizată de cercetători, care investighează efectele comportamentului digital asupra relațiilor de familie.
Două concepte sunt invocate din ce în ce mai frecvent în literatura de specialitate.
Primul este tehnointerferența, termen care descrie întreruperea interacțiunilor dintre oameni din cauza tehnologiei și a dispozitivelor mobile.
Al doilea este phubbing, cunoscut și sub denumirea de „ningufoneo”, care desemnează comportamentul prin care o persoană își ignoră interlocutorul pentru a acorda atenție telefonului mobil.
Cercetătorii avertizează că aceste comportamente, deși au devenit aproape normale în viața de zi cu zi, pot avea efecte asupra calității relațiilor familiale și asupra dezvoltării emoționale a copiilor.
Spre deosebire de alți factori de risc în creșterea copiilor, precum problemele de sănătate mintală, afecțiunile fizice sau consumul de substanțe, utilizarea excesivă a telefonului mobil de către părinți este un comportament discret și adesea trecut cu vederea. Tocmai de aceea, autorii studiului susțin că modul în care adulții folosesc tehnologia ar trebui privit ca un element important în construirea unui atașament sigur și a unei relații sănătoase între părinți și copii.