Oamenii de știință au căzut de acord că pe planeta Marte se aflau râuri, lacuri, mări și oceane în urmă cu miliarde de ani. Însă acum cercetările de îndreaptă spre găsirea explicației dispariției acesteia. Dacă până în prezent se credea că aceasta s-a evaporat, un nou studiu a ajuns la concluzia că apa ar fi rămas în scoarța astrului, scriei AFP.
''Scoarţa este alcătuită din ceea ce numim minerale hidratate, adică minerale care au apă în structura lor'', a spus Eva Scheller, cercetătoare la Institutul de Tehnologie din California şi autoarea principală a studiului publicat în revista Science. Clarificarea vine pentru a explica faptul că nu există un rezervor imens de apă sub suprafața planetei.
Cercetătorii cred că la începuturi, pe Marte exista apă lichidă suficient de mult pentru a fi acoperită în întregime, aceasta ajungând la înălțime între 100-1500 de metri, în timp ce acum ajunge la 20-40 de metri înălțime. Aceasta este prezentă fie în atmosferă, sub formă d e gheață în calotele polare ori în subsol.
Înainte se credea că aceasta s-a evacuat, fenomen existent și pe Pământ, dar mai persistent pe Marte din cauza gravitației reduse. Moleculele de apă sunt compuse din oxigen şi hidrogen. Întrucât hidrogenul este ușor, acesta se poate elibera în câmpul gravitațional al planetei. Această explicație este însă valabilă pentru pierderea doar a unei mici cantități de apă, noile informații demonstrând că în scoarță există mai multă apă.
Mai mult, studiul nivelului de deuteriu de pe Marte, care conține o mică parte din hidrogen şi scapă mai puţin în spaţiu deoarece este mai greu, nu susține teoriile evaporării apei.
''Când o piatră interacţionează cu apa, au loc reacţii chimice complexe ce formează un mineral hidratat. Pierderea de apă în scoarţa marţiană este cel puţin egală sau mai mare decât evacuarea atmosferică'', precizează Eva Scheller.
Argila este un astfel de mineral, care se găsește pe Marte. Până la 99% din apa care a dispărut de la suprafață ar putea să fi rămas captivă în roci.
''Pierderea apei în scoarţă este un mecanism foarte important pentru planete, care stabilește momentul în care acestea devin aride'', a explicat cercetătoarea.
Acest proces se produce şi pe Pământ, însă datorită tectonicii plăcilor, inexistente pe Marte, apa rămasă captivă este reciclată, prin intermediul fenomenelor vulcanice.
Deoarece mineralele de pe Marte care conțin apă au o vechime de circa trei miliarde de ani, înseamnă că 'Planeta roşie' și-a pierdut cea mai mare cantitate de apă înainte. ''Acum trei miliarde de ani, Marte era mai mult sau mai puţin aşa cum o ştim astăzi'', arată Eva Scheller.