Valva dintre atriul sâng şi ventriculul stâng poate fi reparată sau înlocuită cu o valvă artificială din oţel sau cu o valvă biologică din ţesut de porc sau viţel. Explică defectele apărute la aceste valve şi operaţiile în stenoza mitrală şi în prolapsul de valvă profesorul Horaţiu Moldovan, şef Secţie chirurgie cardiacă și membru al Academiei de Ştiinţe Medicale.
Florin Condurăţeanu: Domnule profesor doctor Horaţiu Moldovan, părinţii se sperie când fiului sau fiicei, copii sau adolescenţi, li se descoperă un suflu sistolic. Uneori, îngrijorarea este o spaimă, alteori, o alarmă necesitând intervenţie, care este explicaţia acestui şuierat?
Prof. Horaţiu Moldovan: Cordul este compus din muşchii inimii şi din valve, acele supape alcătuite din patru structuri fibroase. În atriul stâng vine sângele îmbogăţit în oxigen din plămâni şi trece în ventriculul stâng, cel ce pompează sângele oxigenat spre toate ţesuturile organismului. Între atriul stâng şi ventriculul stâng există valva mitrală, ea permite sângelui să circule doar de la atriu spre ventriculul stâng, şi nu invers. Valva mitrală este construită din două foiţe care se sprijină una pe alte. Prin uzură sau prin predispoziţie din naştere, această supapă nu mai închide bine, se măresc foiţele şi nu se mai sprijină una pe alta, semănând cu o uşă dată peste cap. Boala se numeşte prolaps de valvă mitrală. Foiţele valvulare mărite nu mai închid bine şi se reîntoarce un reflux de sânge din ventriculul stâng în atriu, reflux anormal. Iniţial se aude doar un suflu la ascultarea inimii, acel şuierat care semnalează o rea funcţionare a valvei. Când sângele este în cantitate mică, nu e necasară intervenţia chirurgicală, ci doar o supraveghere. Dacă refluxul de sânge nefiresc a crescut, se ajunge la insuficienţă cardiacă. Operaţia de prolaps de valvă se face cu inima oprită, circulaţia este preluată de un cord artificial şi un plămân artificial. Se deschide atriul stâng, se repară valva mitrală, să închidă bine, acţionând asupra excesului de foiţă. Nu se impune tratamentul cu anticoagulante.
F.C.: Dar cum se rezolvă stenoza mitrală?
Prof. H.M.: Stenoza mitrală este consecinţa unor infecţii cu streptococ betahemolitic. În anii 60, unii copii se infectau cu streptococ, apărea febra reumatică, localizată în gât, cu reumatism poliarticular acut. Această infecţie ataca articulaţiile, dar şi rinichii şi valvele inimii. Infecţia reumatică din copilărie trecea, dar lăsa urme atât în articulaţii, prin boli reumatismale, cât şi în rinichi, şi în valva mitrală. Valva între atriul stâng şi ventriculul stâng se îngustează în orificiul ei şi circulaţia sângelui e îngreunată. Inima oboseşte şi se ajunge la insuficienţă cardiacă. Cea mai frecventă boală este stenoza mitrală, care se rezolvă prin operaţie pe cord deschis cu inima oprită, sarcinile fiind preluate de inima artificială şi plămânul artificial. Se repară stenoza sau se grefează o valvă artificială mecanică sau biologică. Valva mecanică este un dispozitiv din oţeluri speciale, nu mai trebuie înlocuită, şi se implantează mai ales tinerilor. Necesită tratament continuu cu anticoagulante pentru evitarea formării cheagurilor. Grefarea de valve din ţesuturi de porc sau din pericard de viţel impune schimbarea acestei valve biologice peste 15 ani. Implantul valvei biologice nu necesită anticoagulante şi se practică la bolnavii mai vârstnici.
După 3-4 zile ulterioare infarctului, pot apărea complicaţii. Cicatricele în muşchiul inimii, necrozat ca urmare a nehrănirii cu sânge, se pot rupe. Apar rupturi în peretele dintre ventricule sau mai grav rupturi în peretele ventriculului stâng. Chirurgul cardiovascular trebuie să intervină prompt prin coaserea acestor rupturi, prin peticirea lor, prin repararea cu cleiuri adezive.