Am amânat să scriu despre abominabilul gest al europarlamentarului Cristian Preda, care, în zilele premergătoare Zilei Marii Uniri, a cerut în plenul Parlamentului european suspendarea dreptului de vot pentru membrii numitul Guvernului României în Consiliul Uniunii Europene. Invocând existența unei „grave crize a statului de drept”, generată de „o încercare de a modifica legile justiției pentru a proteja politicienii corupți”. Am socotit că nu trebuie să umbresc bucuria și mândria cu care orice om de bună credință de pe aceste meleaguri, indiferent de naționalitate, credință religioasă sau opțiune politică, cinstește Ziua Noastră Națională, făcând referire la demersul acestui personaj care și-a dobândit un lugubru renume de pe urma săgeților otrăvite cu care și aduce obolul la „externalizarea conflictelor interne”. Imundă operațiune care aduce enorme prejudicii României și care o are ca vârf de lance pe europârâcioasa Monica Macovei. Ceea ce nu însemnă că putem considera subiectul clasat și uitat. Dimpotrivă, cu atât mai mult cu cât Cristian Preda a ales să facă o asemenea ticăloasă propunere în preajma Zilei Marii Uniri, consider că se impune o reacție categorică, neîntârziată.
Să luăm foarte bine aminte la ceea ce implică, în mod direct și necesar, propunerea lui Cristian Preda de a se suspenda dreptul la vot al reprezentanților Guvernului României în Consiliul UE. Guvern pe care îi denunță la Parlamentul European că este vinovat pentru „noua și grava criză a statului de drept”. Trebuie precizat, din capul locului, că acest Consiliu al UE este instituția uniunii formată din șefii de stat și de guvern ai statelor membre, iar, în condițiile în care reprezentanții guvernului român ar pierde dreptul la vot, acest drept ar urma să fie exercitat- ca să nu spun direct: confiscat!- de către președintele Klaus Iohannis. Mârșăvia intențiilor europarlamentarul Cristian Preda este sporită dacă luăm în considerare de faptul că, în prima jumătate a anului 2019, România va exercita președinția Consiliului U E. De unde rezultă că, în realitate, Cristian Preda nu cere doar să se suspende dreptul la vot al Guvernului, ci subminează însuși dreptul României de a exercita, în cele mai bune condiții, președinția Consiliului UE. Așa încât ar trebui să zicem „slavă Domnului” că individul nu a cerut și intervenția trupelor NATO pentru a restabili ordinea și a proteja statul de drepți!
Din toate aceste motive este de neînțeles de ce, până acum, nici Președintele României, nici Primul Ministru nu și-au făcut timp sau nu au găsit de cuviință, să îi dea lui Cristian Preda replica fermă, categorică pe care o merită! Nu îmi rămâne,atunci, decât să cred și să sper că, mai bine mai târziu decât niciodată, înaltele autorități ale statului nostru vor examina cu maximă severitate această declarație și îi vor cere cetățeanului român, Cristian Preda, să dea seamă pentru ea. Lucru pe care, mai mult ca sigur, respectivul nu îl va face, prevalându-se de imunitatea pe care i-o conferă calitatea de europarlamentar.
Este de așteptat, în egală măsură, reacția mediului academic, diplomatic și juridic, a entităților și personalităților reprezentative ale societății civile. Bineînțeles altele decât cele de rit sorosist din care face parte și în numele cărora cuvântă Cristian Preda. Există, în acest sens, un eminent precedent, Scrisoarea pe care personalități de elită ale societății civile din țara noastră au adresat-o, la 23 iulie 2013, diriguitorilor Uniunii Europene. Scrisoare care venea la scurtă vreme după ce, printr-o brutală încălcare a voinței liber exprimate a marii majorități a românilor și sub înaltul patronaj al unor decidenți de la vârful Uniunii Europene,Traian Băsescu era reînscăunat Președinte al României. Act samavolnic căruia i s-a supus fără crâcnire premierul Victor Ponta, care s-a și grăbit să parafeze rușinosul Pact de coabitare cu Amiralul Dezastrului Național, despre care a mers să raporteze, servil și laș, Președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. De la care Victor Ponta avea să primească ordinul scris despre ce să facă și să nu facă mai departe.
Foarte adevărat, această scrisoare unor reprezentanți de marcă ai științei și culturii române, în care erau demontate, punctual și argumentat, minciunile urzite și difuzate de Traian Băsescu și camarila sa, a rămas fără răspunsul pe care îl merita de la liderii de atunci ai Uniunii Europene. Dar asta nu este de natură să îi afecteze semnificația sa morală și patriotică și, cu atât mai puțin, calitatea de a fi un exemplu demn de urmat, ori de cât ori va mai fi nevoie să se răspundă, răspicat și demn, unor calomnii sau acte potrivnice Interesului Național. De aceea, cred că societatea noastră academică, mediul de afaceri, prestigioase entități și personalități ale societății civile s-ar cuveni să se gândească foarte serios la ideea de a trimite o nouă Scrisoare în care să informeze organismele cheie și decidenții Uniunii Europene despre adevărata stare de fapte, cu bunele și cu relele sale, dând, în acest fel, argumente perfect plauzibile pentru a respinge josnica propunere a lui Cristian Preda. Așa după cum sunt convins că un asemenea demers se va bucura de sprijinul unei însemnate părți a europarlamentarilor români care, de data asta, vor reuși să convingă înaltele oficialități ale Uniunii Europene că principiul „audiatur et altera pars” este perfect valabil și acum. Convingere pe care o confirmă și o întărește declarația demnă și răspicată pe care a dat-o publicității lidera europarlamentarilor social-democrați români, Viorica Dăncilă.
Nu exclud, desigur, nici posibilitatea ca aceasta să moară cu zile. Adică să nu aibă ecoul și susținerea scontată, rămânând doar una dintre bizareriile rostite, în mod cu totul întâmplător, de la tribuna Parlamentului European. Numai că, în lipsa unei reacții categorice, Cristian Preda și ciracii săi vor crede că ne-au băgat frica în oase și că, tăcând, unii dintre noi le-au devenit complici.