Capodopere ale artei românești, semnate de cei mai importanți artiști, din colecții istorice, sunt adunate, pentru prima dată, într-o licitație festivă. Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Ioan Andreescu, Ion Țuculescu sau Adrian Ghenie fac din Licitația de Iarnă a Artmark, de marți, 17 decembrie 2019, ce va avea loc la J.W. Marriott Grand Hotel București, de la ora 19:00, cel mai important eveniment al anului dedicat artei românești. Picturile celebre impresionează prin traseul pe care l-au avut, proveniența completă de la artist la zi, vreme de peste un secol.
Cusătoreasă (Sora artistului), lucrare semnată de Nicolae Grigorescu, a fost cumpărată de omul politic Ion Ionescu-Quintus direct de la artist, din atelierul de la Câmpina, la vârsta de 30 de ani, devenind astfel primul ei colecționar. Opera are un preț de pornire de 50.000 de euro.
Tot pictorul național Grigorescu semnează și Casa Pădurarului, care provine din prestigioasa colecție de pictură românească a doctorului Iosif Dona și care a aparținut lui Alceu Urechia, fiul istoricului și politicianului Vasile Alexandrescu Urechia. Tabloul are un preț de pornire de 40.000 de euro.
Parte a unei importante colecții istorice este și tabloul Stradă din Vitreé, semnat de Gheorghe Petrașcu. Lucrarea a aparținut fiicei dramaturgului I.L. Caragiale, Ecaterina Logadi Caragiale, plecând de la un preț de pornire de 6.000 de euro.
Alături de picturile de mai sus, printre lucrările ce vor fi licitate în data de 17 decembrie regăsim:
Arthur Verona
1868, Brăila – 1946, București
Țărăncuță în grădină
Ulei pe pânză, 59x76 cm, semnat ilizibil dreapta jos, cu brun, Verona
€4.000 – 6.000
La mijlocul anilor '20, Arthur Verona se regăsește la apogeul carierei sale artistice și pedagogice, fiind, pe lângă unul dintre cei mai importanți pictori în viață, și un personaj implicat în viața culturală. Statutul său era confirmat de prezența în marile organizații artistice. Dacă în cadrul Tinerimii Artistice rolul său era mai mult decât important, Verona se regăsea în anii '20 în diverse comitete ce orânduiau arta românească: membru în comisia de evaluare și achiziționare a operelor de artă în cadrul Ministerului Cultelor și Artelor (din 1923); prezidează juriul de triere al participării României la a XXIII-a bienală de la Veneția (1924); membru al juriului de triere pentru prezența românească de la Expoziția Internațională de la Paris (1925) sau membru al juriului Salonului Oficial (1926). Toate acestea veneau ca un cumul în jurul aurei unui artist prezent pe simezele bucureștene încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când se ralia artei tinere din jurul lui Grigorescu și Luchian.
Octav Băncilă
1872, Corni, Botoșani – 1944, București
Peticarul ǀ 1910 – 1915
Ulei pe placaj, 61,5 x 46,5 cm, semnat stânga sus, cu oranj, Octav Băncilă
€ 4.000 – 7.500
Cu un repertoriu tematic restrâns, pictorul Băncilă va pune în lumină cel mai adesea teme precum momentul 1907 – marcat de Răscoala Țărănească, tema muncitorului care protestează împotriva războiului, dar și subiecte precum florile, nudurile, peisajele, naturile moarte sau portretul – interes manifestat în ultima perioadă de creație. Parte a acestui repertoriu va fi și tema evreilor, remarcată în creația sa începând cu anul 1900, perioadă în care se găsea la Iași, în preajma cartierului Târgul Cucului, pe care îl frecventa destul de des, în căutarea unor subiecte interesante. Va trata tema evreilor până spre sfârșitul activității sale (adesea repetând aceleași subiecte), cele mai importante lucrări fiind cele din perioada 1907-1916, considerată perioada sa culminantă. Din această perioadă reținem opere precum Consiliul, Haine vechi, Peticarul, La sfat, Cizmarul, Zarafii, Moș Ițic Cămătarul, Rugăciune, Tip de ceauș, Kol Nidre sau Croitorul bătrân. Realizată în anul 1913, opera Croitorul bătrân continuă subiectul Peticarului, realizat în 1908.
Jean Cheller
1911, București – 1952, București
Vechiul port al Marsiliei ǀ 1938
Ulei pe carton, 50 x 69,5 cm, semnat și datat stânga jos, cu albastru, Jean Cheller, (1)938
€ 2.500 – 4.500
Anii '30 sunt cei în care se observă la Jean Cheller evoluția spre o stăpânire a elementelor tehnicii, iar conturarea coerentă a imaginarului duce la stabilirea și poziționarea artistului pe o nișă aparte în pictura interbelică românească. Din 1939 este prezent la Saloanele Oficiale și la cele de Toamnă, participând șase ani consecutiv, perioadă în care se maturizează și este remarcat de critica vremii. În Vechiul port al Marsiliei paleta folosită de Cheller nu iese din tiparele care îl reprezintă și individualizează. Culorile sunt aplicate în bogăție, cu o pensulație rapidă, caracteristică unui pictor îndemânatic. Maniera postimpresionistă în care este realizată lucrarea reușește să creeze acea atmosferă specifică, ce are menirea de a transpune nu numai sentimentul artistic, dar și o anume stare de spirit ce guvernează peisajul lui Cheller.
Rudolf Schweitzer - Cumpăna
1886, Pitești – 1975, București
Târg la Sibiu ǀ 1938
Ulei pe carton, 47 x 66 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, Schweitzer – Cumpăna, 1938
€ 5.000 – 8.000
Operele de pictură și de grafică create în preajma anilor '30 de artistul Cumpăna vor fi în mare parte rodul călătoriilor și popasurilor făcute prin țară la Pitești, Ploiești, Brăila, Craiova, Argeș, Sibiu, Sighișoara sau Bărăgan. Variate ca număr și tematică, cu o prospețime picturală evidentă, imaginile oglindesc conținuturi semnificative, inspirate fie de frumusețea naturii vegetale, fie de preocupările cotidiene ale oamenilor. La Sibiu, pe care îl vizitează începând cu anul 1928 și unde va reveni până spre anii '40, artistul va realiza numeroase compoziții, inspirate de încântarea locului precum și de activitățile locuitorilor, ilustrate în compoziții precum Piață din Sibiu (1928), Sibiu. Piața Mică (1932), sau Târg la Sibiu – realizată de artist în anul 1938, și care figura în anul 2002 la Expoziția Valori artistice reprezentative din colecții bucureștene, organizată de Muzeul Colecțiilor de Artă.
Iosif Iser
1881, București – 1958, București
Tătăroaice ǀ 1938 – 1942
Ulei pe pânză, 51,5 x 42,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, ISER
€ 9.000 – 15.000
Observator eminent și înzestrat cu o mare putere de sinteză, artistul Iser își va găsi mereu inspirația în lumea realităților. Aici va întâlni omul, care va sta la baza întregii sale creații și căruia îi va consacra un loc deosebit. De la țăranii din Argeș, la țăranii ostași, chemați pentru apărarea patriei în anul 1916, la tătarii dobrogeni, la făuritorii de cultură, precum și la anonimii circurilor și teatrelor, Iser va surprinde omul în mai multe ipostaze, revelându-l în interpretări plastice neasemuite. Un filon major în creația sa va fi spațiul dobrogean, conturat în preajma anului 1913, când lua contact cu lumea atât de cuceritoare a tătarilor și a turcilor, stabiliți pe meleagurile românești. Campania stabilită aici îi oferea pictorului șansa de a-i cunoaște îndeaproape, de a le observa obiceiurile și trăsăturile.
Samuel Mützner
1884, București – 1959, București
Canal la Pont-Aven ǀ cca 1912
Ulei pe pânză, 98 x 71 cm, semnat dreapta jos, cu brun-roșcat, cu inițiale, M.S
€ 10.000 – 18.000
Evoluția impresionismului în pictura românească apare marcată de creațiile câtorva artiști români ce au dovedit o hotărâtă aderare la preceptele curentului și o asimilare a teoriilor neoimpresioniste. Astfel, începutul secolului XX este momentul debutului lui Jean Al. Steriadi, Nicolae Dărăscu, Samuel Mützner, Marius Bunescu, iar mai târziu al lui Lucian Grigorescu. Biografia fiecărui artist dintre cei amintiți mai sus relevă câteva idei deosebit de importante pentru observarea impresionismului românesc: toți și-au desăvârșit studiile în Franța, în atelierele pariziene, după o pregătire în prealabil, în spiritul academist, prin școlile Münchenului.
Între impresioniștii români, Samuel Mützner se detașează prin devotamentul personal pentru cucerirea luminii și pentru culoare. Lucrând doar în aer liber, dorind să surprindă permanent efectele luminii asupra culorii, Mützner a dovedit o reală adeziune la lecția impresioniștilor francezi. În preajma lui Monet, între 1908 și 1910, când lucrează în colonia de la Giverny și, mai târziu, prin propriile experimente cromatice, Mützner atinge notații picturale tipice neoimpresionismului.
Gheorghe Petrașcu
1872, Tecuci, Galați – 1949, București
Curte interioară la Veneția ǀ 1928
Ulei pe pânză, 46 x 55 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, G. Petrașcu, (1)928
€ 15.000 – 25.000
Îndrăgind profund pelerinajele, pe care le face încă din tinerețe, la Londra, Haga, Amsterdam, Berlin, München, Veneția, Bruxelles, Senlis, Zürich, Berna, Basel, Stokholm sau Toledo, Petrașcu va rămâne cel mai impresionat de Veneția, orașul cu trăsături de muzeu. O descoperă în anul 1902, cu ocazia unei călătorii pe care o întreprinde aici, când se va bucura de arta marilor maeștri, precum Rembrandt, Rubens, Tizian sau Velasques, de care va rămâne profund impresionat. Revenit în țară, pictorul avea să pregătească anul următor o nouă expoziție personală, organizată la Ateneul Român, unde printre lucări figura un număr de peste 20 de peisaje realizate la Veneția, care avea să devină în timp unul din laitmotivele picturii sale. Începând cu anul 1902, pictorul va reveni la Veneția în dese rânduri, unde va rămâne impresionat de priveliștile panoramice ale Palatului Dogilor sau ale Palatului Ca' d'Oro, ale Podului Rialto, ale Catedralei San Marco sau ale semețului Campanile.
Iosif Iser
1881, București – 1958, București
Pariziancă ǀ 1909 - 1911
Guașă pe hârtie, 72,5 x 61,5 cm, semnat stânga jos, cu verde, ISER
€ 6.000 – 9.000
În 1908 Iosif Iser își continuă studiile la Paris, în cadrul Academiei libere Ranson, în jurul căreia se grupaseră artiștii grupului Nabis. În același timp, colaborează cu publicațiile umoristice Les Témoin și Le Rire, cărora le trimite desene timp de doi ani și prin care intră în contact cu mișcarea de avangardă. Îi cunoaște pe Derain și pe Brâncuși, care îl introduc în cercul lui Picasso, iar desenele publicate în revistele afiliate trustului din care făcea parte și Les Témoin îl fac cunoscut în Europa. Activitatea de ilustrator și caricaturist la revistele umoristice îl apropie de repertoriul tematic al artei perioadei Belle Époque. Cunoscuse opera lui Toulouse-Lautrec încă din timpul studiilor la München (1902 - 1904) și simțise față de stilul acestuia o afinitate în aspectele ce țineau de surprinderea caracterelor umane și de fluiditatea liniilor care le schițau.
Alexandru Ciucurencu
1903, Ciucurova, Tulcea – 1977, București
Odihnă ǀ 1940
Ulei pe carton, 45 x 70 cm, semnat și datat lateral dreapta, cu roz, AC, (1)940
€ 20.000 – 35.000
Personalitate artistică ce s-a remarcat prin originalitate în sfera picturii moderne românești, Alexandru Ciucurencu a lăsat în memoria artistică opere de o concepție picturală foarte bine definită și un mesaj extrem de actual, picturile sale reprezentând și astăzi importante repere pentru mai tinerii artiști români. Entuziast, mereu activ în mainifestările artistice ale epocii sale, spirit inovator, pasionat de tradiția realistă a picturii românești, Ciucurencu, având o puternică și sinceră admirație față de Ștefan Luchian, „reprezintă întruchiparea calităților specific românești într-o formă absolut modernă.” (Jacques Lassaigne)
Privită în totalitatea ei, creația lui Ciucurencu, pe lângă complexitatea și diferitele etape caracteristice picturii sale, apare presărată de câteva elemente definitorii pentru arta acestuia: culoarea și lumina, vibrânde de emoție, fidelitatea față de preceptele curentului realismului, claritatea de compoziție, sinceritatea față de linia desenului, precum și pătrunderea în caracterul personajelor impresionismului picturii lui Grigorescu și simbolismul afirmat cu precădere în mediile mondene.
Max Herman Maxy
1895, Brăila – 1971, București
Peisaj la Reșița ǀ 1946
Ulei pe pânză, 60 x 73 cm, semnat, datat și localizat dreapta jos, cu negru, m. H. Maxy, Reșița, (1)946
€ 6.000 – 9.000
Universul pictural al lui M. H. Maxy se schimbă dramatic după 1944, artistul raliindu-se la un vizual influențat profund de viziunea socialistă. Fețele de muncitori, scenele rurale, cât mai ales ciclul din anii 1945-1946, cu industriile miniere și metalurgice, certificau alegerile lui Maxy. Peisajele industriale deveniseră interesante pentru pictura românească încă din primii ani de după Primul Război Mondial, artiști ca Dumitru Ghiață sau Ștefan Popescu surprinzând astfel de instanțe. Reșița era, bineînțeles, un pol industrial al României interbelice, Uzinele de Fier și Domeniile Reșița fiind cea mai mare societate din metalurgie, rămânând și după 1946 un important centru industrial.
Nicolae Dărăscu
1883, Giurgiu – 1959, București
Interior în casa artistului ǀ 1919 - 1923
Ulei pe pânză, 55 x 70 cm, semnat stânga jos, cu brun, Dărăscu
€ 10.000 – 18.000
Format la Paris în spiritul picturii impresioniste, Dărăscu aducea cu sine o nouă pictură, purtătoare de noi orizonturi și de noi preocupări de expresie și de limbaj, reliefându-se astfel ca un pictor care desenează prin culoare și care strecoară perspective, raccourciul, precum și forma printre culori. Oprindu-se la o gamă restrânsă, alcătuită, de obicei, din patru culori, pictorul nu va adopta sistemul opoziției culorilor calde și reci, culorile întrețesându-se în texturi dense, aproape uniforme, ale căror modulații valorice, împletite cu vibrațiile de tușe, vor urmări logica formelor și a perspectivei, reușind astfel să ordoneze planurile și să redea structurile materiale în toată varietatea lor. Tușele spontane se subordonează desenului nevăzut, permanent implicat spațiului și formelor, precum și planurilor care se succed. Cu o amplă rezonanță, pictura sa preia vibrațiile lăuntrice ale artistului, pe care le sonează și pe care le face perceptibile.
Nicolae Tonitza
1886, Bârlad – 1940, București
Maternitate ǀ 1921 - 1924
Ulei pe carton, 40 x 30 cm, semnat dreapta sus, prin zgrafiere, N. Tonitza
€ 60.000 – 120.000
Având drept premize sensibilul și meditația, valori ce îi predomină opera, maestrul Tonitza ne dezvăluie de-a lungul evoluției sale o pasiune cu adevărat nobilă prin alegerea temelor și a subiectelor sale. De la omul nevoiaș, la orbi, bătrâni sau alți înfrânți ai sorții, la saltimbanci sau paiațe, la copii și mame, opera sa va orbita în cea mai mare parte în jurul universului uman. Luând din această enumerare ultima categorie, copilul și mama vor alcătui o nouă tematică în opera artistului Tonitza, aceea a maternității, tematică pe care artistul o va trata începând cu anii 1918-1919, în această perioadă realizând primele opere de acest gen: Femeie cu copilaș în pat, Mama și copilul, Maternitate, Soția artistului cu fetița Irina, lucrate în tehnici de tuș, acuarelă sau ulei.
Nicolae Grigorescu
1838, Pitaru, Dîmbovița – 1907, Câmpina
Cusătoreasă (Sora artistului) ǀ 1870
Ulei pe carton lipit pe metal, 28,5 x 37,5 cm, semnat ilizibil dreapta jos, cu roșu, Grigorescu
€ 50.000 – 80.000
Publicată inițial de Alexandru Vlahuță în monografia Grigorescu din 1910 și numită Cosând (Au travail, în ediția franceză din 1911), lucrarea reapare (beneficiind în titlu de identificarea modelului) în monografia Oprescu-Niculescu din 1961: Maria Ghigorț cosând. Este vorba despre Maria, primul născut al soților Ruxandra și Ion Grigorescu dintre cei șase copii între care s-a aflat și viitorul pictor. Informația a fost probabil furnizată lui Remus Niculescu de către fiul artistului, Gheorghe Grigorescu.
Născută în 1830, Maria s-a căsătorit la vârsta de 13 ani, purtând de atunci numele soțului, Ghigorț. Se pare că a murit relativ tânără, ne informează aceeași monografie, unde este reprodusă și fotografia cuplului Ghigorț. Tânăra soție apare aici elegant îmbrăcată în rochie de tafta, cu crinolină, așa cum cerea moda franceză de la mijlocul secolului al XIX-lea. Scena de gen din lucrare o înfățișează așezată pe o sofa acoperită cu un covor muntenesc cu desene geometrice. Amplasat în centrul compoziției, personajul este reprezentat din față, ținând capul ușor aplecat peste lucrul de mână, o pânză albă, revărsată în valuri, spre dreapta.
O încăpere invadată de lumină diurnă selectează imaginea sofalei cu Maria cosând, înconjurată de văluri de textile albe. Peste câmpul decorativ al covorului (geometrie și culoare) din partea de jos a lucrării, artistul ridică eșafodajul de alburi și griuri colorate ce constituie partea dominantă a compoziției, cuprinzând și imaginea personajului. Albul lucrului de mână, reverberând lumină, o diagonală spre dreapta, devine protagonistul exuberant al imaginii. Grigorescu a executat și un desen datat 1870 cu același motiv, aflat în Patrimoniul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române. Remus Niculescu a expus în 1957 un alt desen, Țărancă șezând, de asemenea, datat 1870 și care o reprezintă, probabil, tot pe Maria Ghigorț cosând, cu mai multe detalii de individualitate fizionomico-anatomică (chipul, forma degetelor) decât în pictura noastră. Lucrarea pe care o comentăm aparține probabil anului 1870, când Maria avea în jur de 40 de ani. Pictura provine din importanta colecție de Grigorești a lui Ion și a Mariei Ionescu-Quintus din Ploiești, fiind achiziționată, se pare, din atelierul artistului. Maria Ionescu-Quintus apare ca proprietară a operei, în catalogul expoziției Centenarului artistului, organizată în 1938.
Theodor Pallady
1871, Iași – 1956, București
Cusătoreasă ǀ 1915-1920
Ulei pe lemn, 35,5 x 26,5 cm, semnat dreapta jos, în pastă, T. Pallady
€ 10.000 – 18.000
Un capitol foarte important în creația palladyană îl ocupă, negreșit, nudul feminin, manifestând interes pentru acest subiect încă de la începuturile sale artistice. Astfel, în anul 1904, la cea de-a treia manifestare expozițională, organizată împreună cu pictorul Nicolae Grant, la Ateneul Român, printre lucrări figura și un prim Nud în aer liber. Comentate mai târziu, în anul 1920, de criticul Jean Royère, cu ocazia primei expoziții personale de la Paris, prezentate la galleria Nunès et Fiquet, unde expunea treizeci și trei de lucrări, alături de flori, naturi moarte, peisaje, desene, nudurile lui Pallady nu își propuneau să sugereze splendoarea nativă ori puritatea normală a carnației, ci faptul că dincolo de realizarea frumoasă a unui trup există o coerență intimă, prinsă ca prin albul unui borangic, prin farduri de transparențe și linii negre, ce accentuau efectele dorite de artist.
Gheorghe Petrașcu
1872, Tecuci, Galați – 1949, București
Interior la Târgoviște ǀ 1938
Ulei pe pânză, 35 x 46 cm, semnat și datat dreapta sus, cu negru, G. Petrașcu, (1)938
€ 12.000 – 18.000
În cazul interioarelor de atelier, realizate cu precădere între anii 1935 și 1940, se observă interesul artistului pentru specificul național, introducând în compozițiile sale elemente precum scoarțe, covoare – stilizate de pictor într-un mod decorativ și tratate în cromatici de obicei sobre. În atelierul de la Târgoviște, pe care îl construiește în primăvara anului 1922 și unde va lucra aproape douăzeci de ani, începând cu anul 1924, când se retrage în acest orășel lipsit de gălăgie, Petrașcu avea să își găsească liniștea necesară pentru a crea.
Ioan Andreescu
1850, București – 1882, București
Nud în atelier ǀ 1879 - 1881
Ulei pe pânză, 80 x 57 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, I. And.
€ 40.000 – 75.000
Opera este inventariată în arhiva Radu Bogdan sub titlul Studiu de nud cu spatele și figurează în catalogul raisonné Andreescu pregătit de Radu Bogdan și rămas manuscris, la poziția 112. Radu Bogdan a fost critic de artă și monografist al pictorului, în cei 50 de ani dedicați creației lui Ioan Andreescu. Actualmente arhiva Radu Bogdan se află în proprietatea fundației ce poartă numele maestrului.
Ștefan Luchian
1868, Ștefănești – 1916, București
Margine de crâng ǀ 1905 - 1906
Ulei pe pânză lipită pe carton, 24 x 35 cm, semnat dreapta jos, cu negru, Luchian
€ 5.000 – 8.000
Cuprinsă în a doua perioadă de creație a artistului (1902-1907), opera Margine de crâng aduce încă o dată în lumină peisajul împrejurimilor vizitate de pictorul Luchian, care pe timpul verii obișnuia să viziteze împrejurimile țării. Anul 1905 îl va regăsi pe pictor în Chiajna, în apropiere de București, unde va rămâne timp de câteva săptămâni, urmând apoi o călătorie la Slănic-Moldova. În 1906 îl întâlnim la Chiajna, unde va avea o scurtă ședere. Tratat în mai multe tehnici (Copaci lângă apă, acuarelă pe pânză, 1904-1906; Copaci în luncă, ulei pe pânză aplicată pe carton, 1905-1907), peisajul Margine de crâng (o a doua variantă în ulei) înfățișează privitorului un colț de natură nepătruns, pictat de artistul sensibil cu o paletă variată de brunuri, paletă ce domină întreaga compoziție.