„Marcat de persecuțiile antisemite, Ion Ianoși devine, în anii ‘40, militant comunist - a rămas, de altfel, marxist consecvent până la sfârșitul vieții, în contra curentului. Student în Filosofie la Cluj-Napoca, apoi în U.R.S.S., finalizează studiile ca șef de promoție la universitatea Jdanov din Leningrad (unde o va cunoaște pe cea care avea să-i devină soție, valoroasa traducătoare Janina-Maria Caffé, care nu-i va supraviețui prea mult). Despre rolul său ca activist cultural în «obsedantul deceniu» cunoscătorii dedesubturilor epocii știu, cu siguranță, mai multe decât mine”, evidenția criticul și istoricul literar Paul Cernat în deschiderea unei minibiografii dedicate lui Ion Ianoși.
Undă verde „Jurnalului de la Păltiniș”
Dar să facem loc portretului schițat de Paul Cernat: „Profesor de estetică și filosofie la Universitatea din București, Ion Ianoși a fost iubit și stimat de studenți (depun mărturie postdecembristă: i-am urmat eu însumi cursurile, înaintea pensionării sale). Oficial cultural multă vreme, a fost, în mod esențial, un umanist eminent”. Adică? „A «umanizat» de fapt, cât a putut, o epocă dură și a depus, după 1989, mărturii demne despre ea. În pofida diferențelor ideologice radicale, a dat «OK-ul» publicării «Jurnalului de la Păltiniș» («Epistolarul» îl are ca personaj...) și a avut o relație de reală amiciție cu Noica, despre care a scris mult, inclusiv o monografie probă («Constantin Noica - între construcție și expresie», 1998)”.
Marea slăbiciune
În continuare: „Comentator avizat al textelor marii tradiții iudeo-creștine, de la Biblie (Izvoare biblice. Alegerea lui Iona, 1994) la Thomas Mann, Tolstoi și Dostoievski (despre care a scris mai multe volume de referință: Dostoievski - tragedia subteranei, 1968; Poveste cu doi necunoscuți: Dostoievski și Tolstoi, 1978; Tolstoi, romanul unei drame, 1991 ș.a.), Ion Ianoși a avut o «slăbiciune» pe care a onorat-o cu excelență: marea literatură rusă. A publicat numeroase volume de estetică și filosofie, inegale, pledoarii pentru un umanism estetic marxist, într-o epocă în care și estetica, și filosofia erau viciate de frazeologia dogmatică. Între acestea: Dialectica și estetica, Umanism: viziune și întruchipare, Sublimul în estetică, Sublimul în artă, Sublimul în spiritualitatea românească, Hegel și arta, remarcabilul Nearta- artă ș.a”.
O istorie a filosofiei românești
Mai mult: „A scris și o utilă, unică în felul ei, istorie a filosofiei românești «în relația ei cu literatura» (1996). În 1963 a debutat editorial cu un volum (parțial datat) despre «romanul monumental în secolul XX». Despre orașul studenției va scrie, prin prisma capodoperelor dedicate, un volum-reper: Sankt Petersburg - romanul și romanele unui oraș. O dimensiune esențială a operei sale e, desigur, cea de moralist. Cărți precum Secolul nostru cel de toate zilele, Opțiuni, Idei inoportune, Opțiuni, Prejudecăți și judecăți, Vârstele omului etc. îi definesc opțiunile biografice și culturale”.
„Vitejii” i-au dat la gioale după 1989
În completare: „Ion Ianoși a conceput și o micromonografie, prea puțin cunoscută și consultată, despre Uniunea Scriitorilor. N-a evitat subiecte delicate (în eseul Evreii și comunismul sau în volumul Eu și el. Însemnări subiective despre Ceaușescu), păstrând o justă măsură a argumentației și o decență sobră, bine cumpănită și avizată. Exeget sporadic al lui Marx, pe care-l cunoștea ca puțini alții, la noi, în perioada comunistă, a fost mai tolerant și mai «liberal» decât marea majoritate a celor care, sub steagul oportun al liberalismului, i-au făcut mizerii după 1989, când, știm bine, mulți viteji s-au arătat...”.
Profesor (și om) de reală distincție și delicatețe
Ultimele tușe: „Masivul volum memorialistic Internaționala mea e o scriere testamentară impresionantă și o carte de vizită. Am avut plăcerea să-l cunosc - era un domn vieux style, de reală distincție și delicatețe. Astăzi, într-o epocă în care umanismul tradițional e supus unui foc încrucișat, acest intelectual marxist (dar și un spirit clasic, aulic, înrudit, întrucâtva, cu Tudor Vianu) ar face, probabil, figură de conservator. Profilul său impune respect - și nu numai”.
Filosof printre scriitori, scriitor printre filosofi
Academicianul și filologul Mircea Martin, prieten apropiat al cuplului Janina și Ion Ianoși, a lăsat un text impresionant (și sincer) relaționat cu personalitatea filosofului: „Privind opera şi activitatea lui Ion Ianoşi în ansamblu, impresia care ni se impune este aceea de complexitate. Nu încape îndoială că viaţa oricărui om - şi a unui intelectual cu atât mai mult - este complexă şi greu reductibilă. Dar în cazul de faţă, această complexitate este mult potenţată. Ianoşi este omul mai multor etnii, al mai multor limbi şi culturi şi, în plus, al mai multor epoci”.
A treia limbă
Anume? „Născut într-o familie burgheză de evrei maghiarofoni, studiind 6 ani la Leningrad, unde a învăţat perfect ruseşte şi s-a format ca intelectual, se decide să scrie în română, abia a treia limbă pentru el (după maghiară şi germană) şi să se afirme într-o cultură pe care n-avea cum s-o cunoască în profunzime. Handicap iniţial pe care l-a depăşit cu brio, deşi nu fără eforturi, despre care mărturiseşte doar parţial. Nu e nevoie de multă imaginaţie spre a ne da seama de câte bariere interioare şi exterioare, lingvistice, psihologice, mentalitare, ideologice a trebuit să treacă tânărul şi mai puţin tânărul Ion Ianoşi, de câtă energie intelectuală şi morală a avut nevoie şi cât dramatism implică afirmarea lui, altfel realizată în condiţii favorabile, chiar privilegiate, la început...”.
Fețe-fețe
Nu în ultimul rând: „Complexitatea vine şi dintr-o multiplicitate a preocupărilor, a domeniilor în care s-a ilustrat, a temelor abordate. El însuşi observă, cu umor, că trece drept filozof printre scriitori şi (mai rar) scriitor printre filozofi, drept estetician printre criticii literari şi (încă mai rar) critic printre esteticieni. Tot el remarcă - nu fără o anume frustrare de această dată - că «liberalii» îl consideră dogmatic şi «dogmaticii», liberal. E vorba, se înţelege, de apelative din vechiul regim…”.
66 de ani la brațul doamnei Caffé
Născută într-o zi de 12 iulie (1930), Janina Caffé-Theodorescu și-a întâlnit marea dragoste la Sankt Petersburg/ Leningrad, în perioada în care frecventa cursuri de filosofie la universitatea Jdanov. Căsătoriți imediat cum au revenit din Rusia, Janina și Ion Ianoși au rămas împreună nu mai puțin de 66 de ani, până când moartea umanistului le-a despărțit destinele. Janina (stinsă la rândul ei la mai puțin de șapte luni de la decesul bărbatului iubit, la 16 ianuarie 2017) a fost una dintre cele mai titrate specialiste în filosofia și literatura slavă, o traducătoare de neegalat din limbile rusă, germană și franceză (a tălmăcit mai bine de patruzeci de titluri din aceste trei limbi).
Doctor în pesimism și optimism (istoric)
Janina Ianoși a predat la Facultatea de Filosofie și la Facultatea de Limbi străine - secția limbi germanice - a Universității din Bucuresti, ca asistent (1955), lector (1970) și conferențiar (1983). Doctor în filosofie, cu teza Optimism și pesimism istoric (1972), membră a Uniunii Scriitorilor (din 1986), Janina a fost distinsă cu Premiul revistei Sfera politicii, pentru cea mai buna traducere de știință politică a anului 1998: Jürgen Habermas, Sfera publică și transformarea ei structurală; Premiul revistei Poesis, 2005, pentru volumul Rilke - Tvetaieva - Pasternak, Roman epistolar 1926; Premiul revistei Convorbiri literare, 2008, pentru volumul Marina Țvetaieva, Proză etc.
7 ani s-au împlinit pe 1 iulie 2023 de la moartea profesorului Ion Ianoși
93 de ani s-au împlinit pe 12 iulie 2023 de la nașterea Janinei Ianoși, soția distinsului filosof
Marcat de presecuțiile antisemite, Ion Ianoși devine, în anii ‘40, militant comunist - a rămas, de altfel, marxist consecvent până la sfârșitul vieții, în contra curentului”, Paul Cernat, istoric literar
Am devenit român după condiţia mea de multipluminoritar - evreu, ungur, am vorbit nemțește, pe urmă am studiat limba rusă. (…) Toate cărţile mele sunt româneşti”, Ion Ianoși, filosof
Student în Filosofie la Cluj-Napoca, apoi în U.R.S.S., Ion Ianoși finalizează studiile ca șef de promoție la universitatea Jdanov din Leningrad”, Paul Cernat, istoric literar