Sfântul Pantelimon, originar de cetatea Nicomidiei din Bitinia, a avut un tată păgân, Evstroghie, și o mamă creștină, Euvula. A primit o educație aleasă și a fost pregătit pentru a deveni medic. După botezul său oficiat de preotul Ermolae, și-a dedicat o viață vindecării celor în suferință, atât prin priceperea medicală, cât și prin puterea credinței.
A fost denunțat de colegii săi din cauza popularității dobândite și, în timpul persecuțiilor creștine sub împăratul Dioclețian, a fost supus unor chinuri îngrozitoare, în final fiind decapitat.
În tradiția românescă, sărbătoarea Sfântului Pantelimon este cunoscută sub mai multe denumiri regionale. În Muntenia, este denumită „Pantelimon” sau „Pantelimonul oveselor, în Moldova este cunoscută ca „Pintilie” sau „Pentelei Călătorul”, iar în Oltenia este numită „Sfântul Ilie cel mic”.
Această zi era importantă pentru cei care călătoreau frecvent și pentru cojocari, fiind totodată un moment de celebrare a coacerii pepenilor verzi. Tradiția spune că Pintilie Călătorul proteja oamenii și animalele de boli.
Superstiții pentru această zi de sărbătoare
Printe superstițiile acestei zile se numără interdicția de a dormi în timpul zilei, deoarece se credea că oamenii care făceau acest lucru puteau să nu se mai trezească. În multe sate se fierbeau dovleci și se găteau porumbi.
Ziua de 27 iulie este cunoscută și drept „ziua în care se scutură mărul de aur din Rai”, iar oamenii obișnuiau să mânânce mere pentru a marca acest eveniment.
Potrivit unor relatări, măslinul de care a fost legat Sfântul Pantelimon a rodit miraculos după moartea sa, simbolizând binecuvântarea și puterea sfântului, scrie spynews