Facem noi ce facem și uite că tot la vorba lui Arghezi venim: „Aduceți cerneala/ Se face acum socoteala.” Așadar, pe 30 septembrie, 2.076.097 de angajați nu aveau plătite, de către cele 157.798 de societăți comerciale la care lucrau, contribuțiile sociale. Ceea ce înseamnă că atunci când vor ajunge la vârsta pensionării aceștia vor afla, din păcate pe propria piele, adevărul expresiei „ia, de unde nu-i!” Iată o situație nu doar profund ilegală- de vreme ce sumele respective le-au fost reținute oamenilor din lefuri, dar nu au fost virate și nu au ajuns în visteria statului-, ci și de o crasă imoralitate. Asta de vreme ce șefii firmelor și amploiații lor cu care au făcut o asemenea urâtă mânărie au profitat, fără milă și fără rușine, de buna credință a angajaților și i-au făcut cum le-a venit la îndemână.
De unde vine și întrebarea de elementar bun simț: acum, după ce au aflat, de la ministrul de finanțe, Ionuț Mișa, ca și de la șefa ANAF, Mirela Călugăreanu, aceleași cifre pe care, nici până acum, nu a venit cineva autorizat să le conteste, au oamenii dreptul să iasă în stradă și să ceară cercetarea situației și pedepsirea vinovaților? Firește că au! Și atunci de ce nu o fac?...
Mi se poate replica, firește, că date fiind multilateral dezvoltatele și ultra birocraticele proceduri de evidență a operațiunilor , nu există o evidență nominală a salariaților păgubiți. În schimb, se cunoaște numele societăților aflate în această situație și, mergând mai departe, s-ar putea ajunge, greu dar nu și imposibil,la o evidență clară a tuturor celor pur și simplu furați pe față. Frumos de zis, dar mai greu de făcut! Fiindcă nu prea văd eu un manager dintre cei care simțindu-se cu musca pe căciulă le-ar mai da și voie angajaților săi să iasă în stradă, la o nouă demonstrație. Ba încă la una tocmai pe acest subiect-dinamită! Dimpotrivă, tocmai din acest motiv, belferii aflați la butoanele de comandă ale societăților cu pricina au tot interesul să-și trimiță salariații numai la anumite proteste la care, la drept vorbind, foarte mulți dintre nici nu prea știu de ce dau cu „huo” și cu „jos corupții”.
Din nou, avocații din oficiu s-ar putea să ne spună că organizarea unor proteste ale salariaților aflați în situația mai sus pomenită ar ține de competența sindicatelor. De data asta, chiar că am intrat pe un teren minat! De vreme ce nu se prea văd cum s-ar mobiliza câțiva dintre faimoșii lideri sindicali naționali- unii de-a dreptul matusalemici în funcție, precum Bogdan Hossu- să îi scoată pe români în stradă pentru a protesta împotriva acestei nemernice hoții, atâta vreme cât , nici până acum, nu se cunoaște ce s-a ales din patrimoniul bănesc și imobiliar al fostului UGSR. Mai corect spus, nu se știe de către marele public, noi, capetele de locuitor, dar, pe undeva, în niscai seifuri cu siguranță că se află o evidență bine ținută sub cheie.Dar care, să nu vă fie de mare mirare, dacă, la o adică , o veți vedea scoasă pe tarabă. Toate la vremea lor, nu-i așa?...
În aceeași logică naivă, a bunei credințe și a bunului simț, am putea să ne mai întrebăm și de ce ei, Tinerii Frumoși și Liberi, detașamentul de avangardă al țării, nu ies ei, primii, în stradă . cerând, în mod imperativ: „DNA, să vină să vă ia!” Fie și dacă ,să presupunem, nu au în familie sau printre prieteni pe câte cineva care s-ar putea afla în situația celor 2.076.097 de salariați despre care discutăm acum. Numai că, pentru asta, ar fi nevoie de un anume spirit de solidaritate și de respect față de cei mai în vârstă, care,de bine de rău, au mai făcut câte ceva pentru ca, astăzi, ei, tineretul, să se poată instrui și afirma. Se pare, însă, că pentru mulți dintre asemenea tineri și frumoși și liberi, afirmarea personalității se traduce numai în termenii individualismului, ai egoismului și, nu în ultimul rând, ai gerontofobiei. Iar cuvântul „solidaritate” nu mai are, pentru ei, alt sens decât cel pe care i-l dau mesajele de pe Facebook sau sms-urile prin care se cheamă, unii pe alții, la mitingeală.
Cât privește posibilitatea ca DNA sau cadre din alte organisme specializate și bine plătite să se autosesizeze , aceasta este exclusă din start. Lumea justiției fiind acum preocupată să blocheze și să facă praf legile pe care ministrul Tudorel Toader a cutezat să le finalizeze și, mai grav, a comis imprudența de a legifera aplicarea răspunderii magistraților.
Drept pentru care, realist vorbind, nu ne rămâne decât dureroasa bănuială că, în temeiul nenorocitului obicei al minunilor care , la noi, nu țin mai mult de trei zile, acest subiect - al celor 2.076.097 de salariați cărora nu, deși li s-au reținut banii pentru contribuțiile sociale, nu au fost plătiți către stat- va intra foarte curând în negura uitării. Cu atât mai mult cu cât, după cum am încercat să arăt mai înainte, nu prea văd pe cine ar interesa ca , pornind de aici, să se lase cu proteste de stradă și, Doamne ferește, cu ceva pedepse.
Așa încât, încă o dată, să trăiască și să înflorească strategia „Gunoiului sub preș!”