Din păcate, destul de puţin folosit în bucătăria românească, condimentul minune cu o aromă specială şi cu gust dulce-picant are o reputaţie de necontestat în întreaga lume, atât în gastronomie, dar mai ales în medicina tradiţională.
Condimentul rezultat din mugurii uscaţi ai florii arborelui de cuişoară, ce îşi are originea în Insulele Moluce din Indonezia. Folosit la aromatizarea deserturilor, a ceaiului sau a vinului fiert, acest condiment îmbie cu aroma sa irezistibilă.
Însă, dincolo de aroma care dă savoare preparatelor, reprezintă la bază un medicament descoperit de chinezi cu câteva secole înainte de Hristos, fiind considerate de vracii de atunci un adevărat panaceu.
În secolul al VlII-lea condimentul a fost introdus în Europa de către arabi, care, fiind convinşi de valoarea lor medicinală incontestabilă, îl vindeau europenilor la preţuri foarte mari.
Faima lor de condimente tămăduitoare se păstrează şi astăzi deşi, din păcate, nu toata lumea cunoaşte adevărata lor valoare de medicamente naturale lăsate de către Dumnezeu ca un scut de protecţie împotriva multor boli.
Trebuie cunoscut faptul că aceste mirodenii conţin cel mai mare număr de antioxidanţi dintre suratele sale, devansând piperul, chimenul şi chiar ghimbirul la capitolul proprietăţi antioxidante.
În plus, acest condiment contine în proporţie de 90 % o substanţă activă foarte rară şi valoroasă...........