Psihologii spun că primul semn de alarmare pentru părinți ar trebui să fie atunci când copilul devine tot mai apatic, își părăsește grupul de prieteni, stă mereu închis în cameră, retras și nu interacționează.
O traumă suferită sau o teamă foarte mare poate declanșa în copil sau adolescent o latură autodistructivă de care părintele nici nu va avea habar. Pentru că fiul sau fiica nu își exteriorizează adevăratele trăiri, mulți părinți se lasă înșelați de aparențe și cred că totul este în regulă. Atunci când află, şocul pentru apropiați este cu atât mai mare cu cât minorul este înconjurat de toată dragostea și suportul familiei.
„Din nefericire, orice problemă din familie se răsfrânge asupra copilului. Adesea ei sunt cei care suferă. Dereglările psihologice pot apărea la ceva timp după o traumă. Îmi dau seama de asta și din procesele în care sunt apărător. Ultimul m-a impresionat. O fetiţă avea 6 ani când părinţii au divorţat. A rămas la mamă, iar femeia s-a recăsătorit şi a făcut un copil cu noul soţ. Fata a avut toată dragostea mamei şi a tatălui vitreg de care s-a ataşat mult. Cu tatăl biologic nu se înțelege bine. Au trecut 7 ani de la divorț și copila are 13 ani. În familie au apărut niște probleme după ce tatăl adoptiv a fost trimis în judecată într-un dosar penal. Procesul se apropie de final și, cel mai probabil, bărbatul va fi condamnat. Se pare că fata i-a auzit pe părinți vorbind despre iminenta sentință și a început să se taie cu lama pe mâini. Mama a observat, întâmplător, că fiica are niște zgârieturi. A întrebat-o ce a pățit și copila a recunoscut. Susține că o face de frică că o să-l ia pe tată să-l ducă la închisoare și vor rămâne fără sprijin. Atunci părinții au înțeles că fata are o problemă și au dus-o la psiholog, în urmă cu vreo lună. De când face consiliere, situaţia nu s-a îmbunăţăţit. Nu se mai taie în locuri vizibile, ci pe picioare, foarte sus. Are episoade când e furioasă şi nu o mai poate controla nimeni. Părinții cred că problema ei este de multă vreme, de la divorț, iar acum când un nou necaz a lovit familia a fost prea mult pentru ea”, a povestit un cunoscut avocat în cadrul Baroului Argeș.
Însingurarea copilului, motiv de îngrijorare pentru părinte
Cum pot să îşi dea seama părinţii când un copil are probleme? La ce trebuie să fie atenţi în comportamentul lor? Primul semnal de alarmă este atunci când minorul îşi evită prietenii.
„Este extrem de important ca părinţii să ia în calcul şi să observe perioadele de dispoziție ale copilului, retragerea socială, însingurarea lui. Toate acestea pot fi elemente care indică atunci când ceva este în neregulă cu copilul nostru. Când un adolescent părăsește grupul social (prieteni, colegi) se izolează și se însingurează, toate acestea pot fi strigăte care ne atenționează că, în calitate de părinte, trebuie să acționăm. Ca să-l ajutăm, vom apela la serviciile de specialitate care există în cadrul comunităţii, la psiholog, la programe de dezvoltare personală. Atunci când își pune viața în pericol și eu ca adult nu pot face față acestei situații, că mai sunt şi astfel de cazuri, putem să apelăm la numărul de la Protecția Copilului 119. Asta pentru a preveni trecerea de la autoagresiune la suicid”, a explicat pentru Jurnalul, Narcis Constantin Sima, psiholog principal în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Argeş, preşedintele Filialei Argeş a Colegiului Psihologilor din România.
Cicatrici specifice
Medicii spun că adolescenții care obișnuiesc să de autoagreseze ajung la spital din alte cauze. Semnele distinctive sunt descoperite, în timpul consultului, de personalul medical şi adesea pacienții nu recunosc că recurg la astfel de metode.
„Noi cel mai des vedem cicatrici, nu vin în fază acută. Am văzut adolescenți care vin în urma agitației psihomotorii, etilism acut, tulburare de comportament în urma unui conflict fie de familie, fie la școală cu prietenii și au pe antebrațe cicatrici. Cea mai frecventă zonă de autoagresiune sunt antebrațele. Semnele sunt liniare, simetrice, fine, cam de aceleași dimensiuni. Prea puține sunt cazurile în care îi vedem în faza acută de automutilare. Când ajung la spital ele sunt deja vindecate dar, repet, vin în alt context, fie că sunt agitați, fie că sunt agresivi, fie că ingeră medicamente voluntar. Au așa-zise acte suicidare, pentru că ei cu bună știință nu iau doze ca să moară, ci doar cât să impresioneze anturajul. Chiar dacă vin din alt motiv, când vedem cicatricile, având în spate astfel de antecedente ne confirmă că are nevoie și de consiliere psihologică, și de consiliere psihiatrică. Vârsta celor care se automutilează variază de la 13 la 18 ani, dar cel mai frecvent sunt adolescenți de 15 ani, 16 ani sau 17 ani. Ei nu recunosc din prima că se autoagresează, dar noi recunoaștem cicatricile care sunt la toţi liniare, fine. Ei o fac la limita suportabilului, este un fel protest. În anul 2022 au fost înregistrate 21 de cazuri de tentative de suicid şi automutilare”, a declarat pentru Jurnalul, Adina Enescu director medical al Spitalului de Pediatrie Piteşti.
Vor independență și se manifestă impulsiv
Situaţiile cele mai frecvente sunt întâlnite în rândul adolescenţilor. Adesea minorii urmează exemplul altor prieteni de aceeaşi vârstă. Rețele de socializare sunt o sursă de informare pentru ei. Se inspiră din alte cazuri și învață cum să își provoace rănile fără să aibă nevoie de ajutor medical. Uneori acţionează în urma neînţelegerilor cu părinţii, pe care vor să-i pedepsească. Discuţiile în contradictoriu dintre mamă sau tată şi copil pot declanşa autoagresiuni.
„Emoțiile sunt cele care ne guvernează activitatea psihică, în perioada adolescenței, de aceea vom întâlni comportamente agresive și mai ales cele autoagresive. Toate acestea au legătură cu latura subiectivă a adolescenţilor, în sensul că aceștia sunt cei care interiorizează comportamentele pe care le copiază din mediul exterior. Cum se ajunge la o astfel de situație? Este extrem de important să înţelegem că toate aceste manifestări comportamentale din registrul autoagresiunii, prin comportamente autodistructive care ne pot pune viața în pericol, au legătură cu vulnerabilitățile la care suntem expuși în propria istorie de viață. Perioada adolescenței este perioada cea mai critică, din cauza dorinței iraționale a adolescentului de a deveni independent și de a crede că nu mai are nevoie de niciun ajutor din partea adulților. De aici vor apărea tot felul de probleme, toate acestea fiind descrise în registrul comportamentelor, respectiv părăsiri voluntare ale domiciliului, absenteismul școlar, consum de alcool, tutun, substanțe psihoactive și tulburări de conduită. Raportat la comportamente autoagresive, acestea se vor regăsi în registrul comunicării dezaparobative dintre adolescent și părinte. Încălcarea regulilor pe care adulții doresc să le împărtășească şi să le impună adolescenților îi duc pe aceştia din urmă la automutilare din cauza furiei. Nu iau în seamă sfaturile și acționează în funcție de impulsul de moment”, a mai spus psihologul Narcis Constantin Sima.
Psihologul Narcis Sima a precizat că este în vigoare programul „Din grijă pentru Copii”, care oferă un număr de 10 şedinţe de asistenţă psihologică decontate gratuit de către stat prin Agenţiile Judeţene de Plăţi şi Inspecţie Socială, proiect la care pot apela părinţii care au astfel de probleme cu copiii.
„De când face consiliere, nu se mai taie în locuri vizibile, ci pe picioare, foarte sus. Are episoade când e furioasă şi nu o mai poate controla nimeni” - avocat Baroul Argeş.
„Când un adolescent părăsește grupul social (prieteni, colegi) se izolează și se însingurează, toate acestea pot fi strigăte care ne atenționează că, în calitate de părinte, trebuie să acționăm”- Narcis Constantin Sima, psiholo
„Am văzut adolescenți care vin în urma agitației psihomotorii, etilism acut, tulburare de comportament în urma unui conflict fie de familie, fie la școală cu prietenii și au pe antebrațe cicatrici. Cea mai frecventă zonă de autoagresiune sunt antebrațele. Semnele sunt liniare, simetrice, fine, cam de aceleași dimensiuni. Prea puține sunt cazurile în care îi vedem în faza acută de automutilare” - Adina Enescu, director medical Spitalul de Pediatrie Piteşti.