„Autodidact, vorbitor de idiș și ebraică, alături de română, germană, franceză, militant de stânga, Ury Benador editează de unul singur reviste idiș (relațiile sale cu literatura idișistă din România ar merita o abordare specială). Afirmat în cercul lovinescian Sburătorul, colaborator la numeroase publicații, comentator dramatic pasionat, a compus inițial piese de teatru (parte din ele incluse în volumul 5 acte, 1930, în linia expresionismului german, emulat la noi și de F. Aderca sau Isaiia Răcăciuni). «În cimitir», «Simfonia roșie» ș.a. expun traume iudaice într-o atmosferă de panică apocaliptică”, sintetiza, magistral, istoricul literar Paul Cernat în deschiderea unui crochiu închinat lui Ury Benador.
„Ghetto. Veac XX”, romanul-fanion
„Consacrarea o cunoaște ca romancier al burgheziei evreiești, captive într-un ghetto moral-identitar (prozatorul Ury Benador e mai puțin tradiționalist decât I. Peltz, care are însă o anvergură epică superioară, mai echilibrat-realist decât Ion Călugăru, mai complex decât naratorul I. Ludo, mai puțin intelectualizat și mai robust narativ decât Mihail Sebastian în «De două mii de ani»). Conceput ca o trilogie, dar din care a apărut doar prima parte («Germinări», 1934), romanul-fanion «Ghetto. Veac XX» are în centru un personaj care va migra și în alte scrieri: magnatul de presă Baruch Landau”, releva profesorul Paul Cernat. Mai departe: „E o monografie a captivității într-un univers închis, de burghezie cu reguli stricte, și o frescă istorico-biografică a identității evreiești «rătăcitoare»”.
Inserții
În completare: „Deghizat autobiografic, volumul are o dimensiune etnico-social-politică importantă, cu flashback-uri către mișcarea socialistă autohtonă și internațională (apar în cadru Ștefan Gheorghiu, Panait Istrati ș.a.) și către episoade dramatice recente ale istoriei evreilor (pogromul de la Chișinău, sionismul etc.). Comparabil valoric, dar cu un suflu mai scurt e «Subiect banal» (1936), roman al angoaselor unei gelozii maladive, fără ieșire, având drept bonus nuvela expresionistă Apassionata, compusă muzical - romanul psiho-sentimental Preludiu la Beethoven (1940) va avea, la rândul lui, drept bonusuri nuvelele Final și Final grotesc”. Mai mult: „În directă continuitate cu «Subiect banal», dar la un nivel artistic inferior, «Hilda» (1936) e tot romanul unui adulter, însă scris dintr-o perspectivă diaristică a soției adulterine, nu a bărbatului angoasat”.
Umbre
Printre ultimele comentarii cernatiene: „După război, Benador face parte din Comitetul Democratic Evreiesc și conduce, o vreme, Teatrul Evreiesc de Stat, dar energia creatoare secătuiește. Ultimele romane, publicate după interludiul stalinist, dar purtând racilele lui, sunt umbra celor interbelice (schematicul «Gablonz. Magazin universal», din 1961 - remake tezist al «Ghetto. Veac XX», biografia romanțată «Beethoven-omul», 1964). Proza interbelică are, în schimb, o anvergură insuficient subliniată”.
Valurile tinereții
Sărac-lipit, nesusținut de familie (care-l l-ar fi vrut rabin la Iași!), Ury Benador
a fost ucenic fotograf la librăria „Cartea de Aur” (1909-1912), funcţionar la o firmă exportatoare de cereale (1912-1919) și proprietar al unei mici librării-anticariat (1919-1923).
128 de ani s-au împlinit pe 1 mai 2023 de la nașterea romancierului Ury Benador
„Autodidact, vorbitor de idiș și ebraică, alături de română, germană, franceză, militant de stânga, Ury Benador e autorul unei proze de o anvergură insuficient subliniată astăzi”, Paul Cernat, istoric literar
1924 a fost anul în care Ury Benador a obținut Premiul Asociației Criticilor Dramatici din România