Pe principiul „cine nu are bătrâni să-i cumpere”, partidele şi-au construit un panteon al veteranilor care, teoretic, ar trebui onoraţi cât de des se poate şi consultaţi la vremea deciziilor cruciale. În practică însă, seniorii au fost trataţi deseori cu vădită lipsă de respect de colegii lor mai tineri, dornici să se afirme pe cont propriu şi fără să fie deranjaţi de cârtelile celor mai bătrâni decât ei. Până acum, doar Corneliu Coposu şi Mircea Ionescu-Quintus nu au căzut victime ale iconoclasmului lupilor tineri.
Pe 20 mai, a fost dat publicităţii testamentul politic al lui Corneliu Coposu, recent descoperit. La 23 de ani de la moartea Seniorului, cel care a reînviat PNŢCD după comunism şi a condus cu o mână de fier partidul până aproape de primul succes electoral de după 1989, adresantul testamentului, adică PNŢCD, nu mai există decât în acte. Coposu a onorat solicitarea făcută de Iuliu Maniu, anume „Nu lăsaţi partidul să moară!”, lucru care nu se poate spune despre succesorii săi. Prietenul lui Coposu, Ion Diaconescu, a avut ghinionul să apuce partidul la pământ, sfâşiat în 2007 între taberele Aurelian Pavelescu-Vasile Lupu şi Victor Ciorbea-Radu Sârbu. Deşi s-a pronunţat în favoarea ultimilor, a fost ignorat, divizarea partidului perpetuându-se până astăzi. La liberali, Radu Câmpeanu a fost sărbătorit cu fast la împlinirea a 90 de ani în februarie 2012. Şase luni mai târziu era înjurat cu sârg după ce şi-a exprimat dubiile că Antonescu ar putea ajunge preşedinte al României şi că ar avea experienţa necesară funcţiei. Crin Antonescu s-a declarat dezgustat de afirmaţie şi l-a acuzat că sabotează, împreună cu alţi liberali, eforturile sale de a pune capăt regimului Băsescu. „Am o părere foarte proastă despre aceşti oameni, nu-mi fac rău mie, fac PNL. Singura mea părere de rău e că nu sunt un om suficient de dur să-i dau pe uşă afară”. Relu Fenechiu spunea că declaraţiile lui Câmpeanu sunt făcute „pentru a te afla în treabă” şi profeţea că Antonescu va fi primul preşedinte liberal al României. Istoria a dovedit că Radu Câmpeanu s-a înşelat pentru că Antonescu nici măcar nu a apucat să candideze în 2014. Iconoclasmul din PSD a fost încă mai feroce. Ion Iliescu a fost „lucrat” la Congresul din 2005, deşi cu un an înainte fusese invitat oficial să preia şefia partidului. Dacă în timpul lui Ponta, relaţiile conducerii PSD cu Iliescu s-au normalizat, în 2014, junii social-democraţi au pus în cârca celui mai de succes lider PSD din istorie eşecul jalnic de la prezidenţiale. Cel mai vocal a fost Sebastian Ghiţă, „expertul” în online al PSD, secondat cu jumătate de gură de Liviu Dragnea şi ambii cu îngăduinţa învinsului din alegeri, Victor Ponta. A trebuit ca octogenarul Iliescu să le explice într-o scrisoare deschisă de ce au fost chelfăniţi în alegeri, în loc să acuze percepţia de partid comunist care i s-ar datora fostului şef al statului. „Este o mizerie şi un act de laşitate, lucruri pe care nu le pot înţelege şi accepta. Cu explicaţia asta toţi cei care trebuie să-şi asume responsabilităţi pentru insucces sunt exoneraţi de orice răspundere”, scria dezgustat Iliescu.
INFO
Ion Iliescu s-a aflat într-un conflict prelungit cu Mircea Geoană, în perioada în care acesta a condus PSD, la un moment dat apărând chiar ideea excluderii din partid a fostului preşedinte.
CASETĂ 1
Centenarul de fier
Mircea Ionescu-Quintus a avut un cuvânt greu de spus în PNL până în ultimele zile de viaţă. După ce Crin Antonescu şi Vasile Blaga au decis fuziunea PNL-PDL, Ionescu-Quintus a pus piciorul în prag şi a forţat o fuziune prin absorbţia democrat-liberalilor şi nu una prin comasare. „Ei au câţiva ani, hai să zicem 20 de ani, timp în care s-au schimbat în trei direcţii şi noi avem 140 de ani.Ce Dumnezeu! Cu România modernă, cu marii noştri înaintaşi, mă rog, ce să mai comparăm...”, a spus Quintus, iar PDL a trebuit să accepte. Pe de altă parte, Quintus a fost suficient de diplomat cu nou-veniţii în partid, având o contribuţie esenţială la succesul fuziunii. „Eu şi Blaga suntem garanţia fuziunii acestui partid”, clama Ionescu-Quintus cu îndreptăţire, în martie 2017. Când Tăriceanu i-a cerut în 2016 să plece din PNL şi să se alăture ALDE, seniorul a ripostat dur. „Când un om de onoare mi-ar cere o asemenea demisie, m-aș gândi să reflectez. Până atunci, însă, îmi văd de îndatoririle mele pe care mi le îndeplinesc de peste 70 de ani în Partidul Național Liberal”, a spus Quintus.
CASETĂ 2
Amărăciunea lui Adrian Năstase
Mai toţi social-democraţii susţin că Adrian Năstase a fost cel mai bun premier al României după 1989 şi au dezavuat public condamnările suferite de fostul lor lider. Însă după ce acesta a ieşit din închisoare l-au ţinut departe ca nu cumva noii lideri să fie încurcaţi de opiniile fostului lor şef. „În 2013, ei erau la chermeze, iar eu eram la Jilava, așteptând a doua sentință. Oare nu discutau, atunci, și despre ce mi se întâmpla? Eram un fost președinte al partidului, fusesem condamnat pentru o campanie electorală”, spunea Năstase în noiembrie 2017. Marea lui dezamăgire a fost Victor Ponta, pe care el l-a lansat în politică. „Ponta are calități de om politic. Nu știu dacă are calitățile necesare de loialitate. Ăsta e marele lui defect”, mai spunea Năstase, iritat de ingratitudinea fostului său pupil.