Actorul Sebastian Papaiani, în vârstă de 79 de ani, a suferit un accidentul vascular cerebral (AVC) şi se află internat la Secţia de Neurochirurgie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, încă din 23 mai.
Maestrul avea programate, în septembrie, cinci reprezentaţii cu piesa „Amadeus”, însă medicii susţin că stresul în mijlocul recuperării i-ar putea fi fatal. Mai mult, din cauza complicaţiilor apărute după AVC, starea lui e în continuare imprevizibilă, scrie ziarulring.ro.
Potrivit apropiaţilor, starea lui nu e cea mai bună! I-a paralizat piciorul stâng şi are ceva probleme de vorbire, astfel că medicii nici nu vorbesc despre externare.
Oricum, când va fi externat, Papaiani va trebui să adopte un regim psihoprotectiv, fără factori de stres, şi o dietă adaptată patologiei de bază, plus respectarea cu stricteţe a medicaţiei de bază şi a controalelor periodice
„Iniţial s-a spus că e vorba de un accident vascular cerebral (AVC) minor şi că nu sunt probleme majore. Se pare, totuşi, că lucrurile sunt mult mai avansate dacă pacientul are dificultăţi de comunicare şi presupun că nu vorbeşte. Se adaugă un trecut patologic suficient de complicat şi faptul că la vârsta aceasta onorabilă stofa vasculară e inevitabil afectată de ateroscleroză. Aşadar, oricâte tratamente i s-ar administra, aceste disfuncţionalităţi se menţin şi capacitatea de recuperare e destul de redusă”, susţine medicul Tudor Ciuhodaru, specialist în medicină de urgenţă şi toxicologie la Spitalul de Urgenţă „Sf. Ioan”, din Iaşi, susţine că evoluţia lui Sebastian Papaiani.
În aceste condiţii, Sebastian Papaiani nu va putea urca pe scenă în septembrie, mai spune doctorul Tudor Ciuhodaru: „Recuperarea lentă poate merge până la şase luni şi, chiar dacă s-au mai văzut evoluţii spectaculoase, mi-e greu să cred că va ajunge pe scenă atât de repede, chiar dacă se va recupera complet. Deşi are experienţă, a face un rol complex înseamnă un stres major echivalent cu o operaţie pe creier pentru un neurochirurg. Există riscul de recidivă şi de complicaţii, iar siguranţa pacientului trebuie să fie pe primul loc. La unii pacienţi, recuperarea a durat ani de zile sau nu s-au mai recuperat niciodată”.