“O, biet artist, viaţa e un teatru trist!”. Pozele cu arbitrul Haţegan cu faţa scăldată în lacrimi la mijlocul terenului au străbătut pământul. Îl îmbrăţişează, spunându-i cuvinte de îmbărbătare, fundaşul olandez Van Dijk. Arbitrul nostru de top Ovidiu Haţegan este preţuit şi de forurile internaţionale ale arbitrilor, i-au dat note bune după prestaţiile în partide de cupe europene şi l-au delegat şi la meciul Germania-Olanda. În pauză, a fost înştiinţat că mama lui a murit. De-a dreptul eroic, cu plânsul în gât, Haţegan a condus bine şi în a doua repriză şi abia la final a izbucnit în lacrimi. Cât de ciudat e alcătuită lumea asta, adesea din cioburi de culori diferite, se îmbracă sufletul în doliu şi tu trebuie să râzi pe scenă! Arbitrul Haţegan ştia că mama lui merge pe ultimul drum din cauza bolii nemiloase, dar s-a stins chiar în mijlocul unei partide importante conduse de fiul ei. Aceeaşi scenă de mare tragism a parcurs şi marea cântăreaţă Maria Lătăreţu. I-au murit cinci copii, era pe scenă şi cânta când, din culise, i s-a comunicat că fiica ei a murit muşcată de un câine turbat. Tulburătoare este perioada de adolescenţă a lui Cristi Chivu. Tatăl lui, cel care-l susţinuse în meseria de fotbalist, s-a agăţat cu ultimele puteri de viaţă, a refuzat să moară până nu-i vine acasă feciorul de la un meci al Craiovei din alt oraş. Când Cristi a ajuns lângă patul de suferinţă al tatălui, acesta i-a spus să închidă uşa şi au vorbit un sfert de oră, după care părintele, uşurat, s-a înălţat la cer. Nimeni nu a aflat ce discuţie a avut loc între tată şi fiu cu moartea aşteptând la uşă. La turneul final, când a debutat Cristi în Naţională, după ce el a marcat un gol important în poarta nemţilor, agenţiile internaţionale de presă publicau o poză superbă. Frumosul Chivu, cu pletele-n vânt şi cu mâinile întinse ca nişte aripi de pescăruş, alerga pe gazon cu lacrimile curgându-i pe faţă. Agenţiile scriau că debutantul plânge şi sprintează de bucurie că a înscris un gol la Naţională. Mie, Chivu mi-a dat o altă explicaţie: “Plângeam că tata nu se află în tribună să mă aplaude, dar sunt sigur că mi-a văzut succesul din cer!”.