„Dicționarul” se deschide, ați ghicit, cu „votul”: „Dacă la români termenul, astăzi, are legătură cu franceza și engleza (cu sensul de dorință, voie, hotărâre în favoarea a ceva/cuiva) - rădăcinile fiind în latină (votum - jurământ, legământ solemn față de un zeu, dedicare, dorință etc.) -, la slavi s-a păstrat forma veche slavă, numele votului fiind redat prin golosovanie, glasuvanie - de la golsъ (sl.). În rusă - golos, în belarusă - golas, în bulgară și sârbă - glas. Așadar, de la glas/voce. Înțelesul: a-ți ridica glasul, a-ți spune opinia. Exprimarea votului, în trecut, la slavi, se făcea printr-un strigăt și ridicarea mâinii. Arareori, firește... Hotărârile nefiind luate de norod...”, consemnează etnologul Gheorghiță Ciocioi.
De unde (ne) vine smerenia
În continuare, cu smerenie: „Termen preluat din slava veche - smerenie/smirenie. Contaminarea populară târzie cu mir - pace a influențat pronunția și grafierea de astăzi în mai multe limbi slave, fără a fi pusă însă în discuție etimologia cuvântului dat - din мѣра (sl.) - măsură. În română, s-a păstrat transpunerea termenului cu e. A ține măsura în toate, a-ți cunoaște limitele, a nu crede, plin de euforie, că marea e doar până la genunchi, putând fi trecută cu piciorul, evaluând cu dreaptă socoteală/măsură relaţia cu Dumnezeu, cu semenii şi cu sine. Vederea păcatelor proprii, așteptarea îndurării lui Dumnezeu, supunerea înaintea voii Celui Preaînalt, gândul că Dumnezeu îi iubește și pe cei care nu se poartă așa cum ar trebui cu noi, neluarea aminte la neajunsurile aproapelui pot fi o măsură bună pentru creștin, o purtare cu (s - slav) măsură (mera - slav.), o încadrare exactă a noastră în rânduiala tainică a lumii lăsată de Sus”.
Dinspre greacă
Tot aici: „Termenul slav e tălmăcirea cuvântului grecesc μέτρον (măsură), deși smerenie are în greacă cu totul alte rădăcini: ταπείνωσις (din ταπεινός) - așezat jos, mic, neînsemnat etc. Desigur, tot o dreaptă măsură, o evaluare corectă în raport cu Dumnezeu, semenii și noi înșine, fugind de mândrie și slava deșartă, opuse smereniei. Altfel, măsura noastră e Hristos, Care S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând (Filipeni 2,7). Cel prin Care toate s-au făcut, Soarele cel mai înainte de soare a venit printre/pentru noi, oamenii. Și, da, I-am pus cunună de spini pe cap, răstignindu-L (S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce - Filipeni 2,8)”.
Nume cu origine uitată
Rodica - coruptă din Sfântul Irodion
„Nume des întâlnit la noi. Fără vreo legătură cu rodia ori cu vreun termen slav legat de rodire, naștere, neam etc. Rodicile își serbează patronul spiritual pe 10 noiembrie - Sfântul Irodion. Unul dintre cei 70 de Apostoli, episcop în Patras, ce a pătimit la Roma în timpul lui Nero. Sub influența slavonei bisericești, calendarele noastre, asemenea celor slave, vor reține numele sfântului ca Rodion. Destul de des întâlnit la ruși, ucraineni, poloni, unde va ajunge și nume de familie (Rodionov). Ca nume de botez, la slavi, prescurtat, Rod, Rode (ultimul, la bulgari). La feminin, Roda, Rodka (bg.). La români - Rodica”.
Ochean/Ochian - pe filiera Evdochim/Evdochia
„Fără vreo legătură cu ochii, privirea, ori cu forma veche românească pentru ocean. Astăzi, nume de familie. Purtat, în trecut, și de femei - Ochița. Din numele de botez Evdochim și Evdochia. Întâlnit, la masculin, și ca Odochian. La feminin: Evdochița”.
Teșu - un nume-urare
„Nume slav (sârb și bulgar), trecut și la români - ce au împărtășit, vreme de veacuri, în aceeași arie culturală, nu puține obiceiuri, superstiții și credințe cu aceștia. Teșu (Teșo, bg.) era un nume-urare dat unui prunc după ce într-o familie copiii acesteia muriseră mai înainte, ori suferiseră de boli grave. Înțelesul era să îi mângâie (teși, sl.) și să îi bucure pe părinții săi. Uteșan și Teșan sunt legate și ele de acest nume (din verbul uteha/uteșa - a mângâia). În sârbă: Teșimir/Teșemir (pace plină de mângâiere) și Teșeslav (slavă mângâietoare/tihnitoare) sunt nume vechi, Teșilo și Teșici provenind direct din Teșo/Teșa. Nume întâlnit și printre aromânii din Balcani, dar nu numai. Astăzi, nume de familie”.
Bratu, Braicu - nuanțe frățești
„Bratu este un nume des întâlnit la noi. Deși un termen slav (brat - frate), acesta nu a fost împrumutat de români, ca nume, de la popoarele dimprejur, fiind o creație locală, având mai întâi o valoare juridică în documentele slavo-române, asemenea lui sîn - fiul (lui), prezent și el, ca particulă a numelui, până spre 1860, în acte și condici de cancelarie. Astfel, numele Alexandru brat Ilie, să spunem, desemna o persoană frate cu o alta, ca identificare precisă în acte a acesteia. În decursul timpului, brat/bratu vor deveni nume de familie”.
Tradiții vechi
În completare: „Nu tot astfel stau lucrurile cu Braicu, un nume întâlnit mai ales la sud de Dunăre (Braiko), dar și la noi - cu înțelesul de frate (al meu), acesta fiind un nume-urare, dat de slavi, în trecut, după o veche tradiție, la botez, tălmăcit prin: să crească mare, să trăiască și să se bucure de frați și de surori. Ca nume de botez, întâlnit în foarte puține cazuri la noi, în trecut, Bratu poate proveni însă din bulgară, unde Brato are aproape același înțeles cu Braiko”.
Pastila de religie
Ierarhi „canonici” ruși la Chișinău
Venedikt Poleakov - promotorul „identității moldovenești” în Biserică
La „Pastila de religie”, un personaj-matrioșkă: „Rus de origine, Venedikt Poleakov s-a născut în 1884 la Chișinău. După studii la Kiev, va sluji o vreme în biserici din Rusia și Ucraina (având, pe lângă aceasta, și alte îndeletniciri laice). Realitățile de după revoluția bolșevică, după unii, nu-l vor mulțumi, deși va rămâne mai mulți ani în URSS (ceea ce va părea suspect în ochii altora). Reîntors la Chișinău în 1923 (de acum în România Mare), va începe să propovăduiască despre trebuința de revenire a Bisericii Basarabiei în sânul Patriarhiei Moscovei. Cu toate onorurile de care va avea parte ca slujitor bisericesc pe Bâc, se va pronunța răspicat împotriva folosirii limbii române în cult, opunându-se, totodată, calendarului folosit de Patriarhia Română. Va sluji în slavona rusă, socotind cărțile de slujbă românești ca neconforme cu adevărata limbă liturgică (slavona, evident)”, menționa Gheorghiță Ciocioi, cercetător aplecat și asupra etnologiei religioase.
Propagandă ostilă statului român
Dar să urmăm crochiul: „Propus spre caterisire, prin intervenția unui episcop rus din Exil, Sinodul de la București îl va ierta. Autoritățile vor aduce însă probe îndestulătoare că preotul rus face propagandă ostilă statului român. Judecat, după ce părăsește Chișinăul și slujirea sa, va fi trimis în județul Gorj, unde Poleakov nu a prea fost luat în seamă de localnici. Va fi expulzat în curând din țară. După ce petrece o vreme în Occident, românii îi vor face uitate faptele, clericul ajungând chiar conducător al minorității ruse de la noi în 1935”.
Rugi pentru biruința Armatei Roșii
Mai mult: „La sfârșitul războiului, va mărturisi că s-a rugat mereu pentru biruința Armatei Roșii, având un paraclis în propria casă în care nu pomenea pe patriarhul român, ci pe cel al Rusiei. Gestul său nu va trece neobservat la Moscova. În 1947, va fi chemat în capitala ateismului mondial, unde în trei zile va fi tuns în monahism, făcut arhimandrit și vlădică. Va fi retrimis la Chișinău cu speranța bolșevicilor că vor avea aici un om care să-i câștige pe localnici de partea lor”. Și? „Poleakov va fi arhiereul care va propovădui moldovenismul în Biserică, încercând să conducă turma pe această cale. Așadar, binele nu consta în a fi frații împreună, ci în dorința rușilor de sfâșiere a unui neam întreg. Identitatea moldovenească era tot ce conta spre plinirea scopului dat. Peste Prut, în ochii lui Poleakov, se afla dușmanul, Rusia veghind hotarul însângerat al acestuia spre bunăstarea și progresul noroadelor înfrățite ale URSS. Reintrarea în canonicitate se afla însă abia la începuturile sale...”.
„La români, termenul vot, astăzi, are legătură cu franceza și engleza (cu sensul de dorință, voie, hotărâre în favoarea a ceva/cuiva) - rădăcinile fiind în latină (votum - jurământ, legământ solemn față de un zeu, dedicare, dorință etc.)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Exprimarea votului, în trecut, la slavi, se făcea printr-un strigăt și ridicarea mâinii. Arareori, firește... Hotărârile nefiind luate de norod...”, Gheorghiță Ciocioi
„Smerenie este un termen preluat din slava veche - smerenie/smirenie”, Gheorghiță Ciocioi
„Termenul slav e tălmăcirea cuvântului grecesc μέτρον (măsură), deși smerenie are în greacă cu totul alte rădăcini: ταπείνωσις (din ταπεινός) - așezat jos, mic, neînsemnat etc.”, Gheorghiță Ciocioi
„Rodicile își serbează patronul spiritual pe 10 noiembrie - Sfântul Irodion -, unul dintre cei 70 de Apostoli, episcop în Patras, ce a pătimit la Roma în timpul lui Nero”, Gheorghiță Ciocioi